Ingerului

Ceahlau. Fereastra

Pe jumătatea de fereastră,

îmi strecor aripile afară

şi jumătăţile de copaci se regăsesc

deodată

deasupra jumătăţii mele de cărare.

Pe malul unei jumătăţi de mare

pasii se tot schimbă-n nisip

sub valuri de apă sărată.

Iau cerul şi m-arunc

când

o jumătate de cantec

mă trage afară.

Soarele pe zâmbet îmi urcă.

Furnica pe degete îmi urcă

sprijinind jumătatea de piatră.

Iar jumătatea rafalei de vânt

doar

o furnică prăbuşeşte în iarbă.

Mă miră sau mă mângâie mirarea,

această altfel de lumină.

O văd

şi mă întoarce din apus

ca treptele spre casă,

când

jumătatea ta de umbră

e-n jumătatea de fereastră.

2 Comentarii

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *