Floare de nu ma…
Sa scriu despre cum noptile se inchid ca niste carti vechi sub greutatea copertilor?
Sa scriu cum muzica deseneaza in mintea mea labirinturi pe care le inunda cu amare cuvinte?
Sa scriu cum dincolo de fereastra se-ntind toate posibilitatile, dar intind mana doar cat sa ridic putin perdeaua?
Sa scriu cum mana mea stanga duce dorul unei prinderi sincere si calde vrand sa ocroteasca?
Sa scriu despre cuvintele care imbraca omul, despre privirea care imbraca sufletul, despre simtirea care te inalta dincolo de strazile pietruite pe care pasii te poarta – unii singuri, altii nesiguri?
Sa scriu despre dor, viata si moarte, resemnare si vesnica asteptare?
Nu, ma voi privi doar fara sa aplic judecati, voi refuza sa aprind o tigara, ma voi acoperi si voi adormi. Maine e o noua zi. Eu imi daruiesc aceasta zi.
Imi daruiesc mie insumi toata caldura si grija pe care as vrea sa le dau. Si de data asta pot sa nu primesc nimic in schimb.
