0 şi 1 minut

E zero şi-un minut, iar,

tu cânţi la pian după o zi banal de lungă pe care am şi uitat-o cumva;

Şşş! E miezul nopţii şi…

(rostesc tot mai încet) ne dorm vecinii…

Ce bine că nu mă auzi şi mă prefac că-mi văd de-ale mele.

E zero şi-un minut

şi mi-eşti mai drag ca niciodată.

Privirea-ţi şi tâmpla sunt atât de concentrate încât

parcă şi mângâierea mea din priviri ţi le tulbură…

Mai bine umblu cu cele mai uşoare priviri pe care le am.

Şi nu pot. E-o luptă între tine şi fiecare clapă – aşa vă simt, aşa vă ascult,

o luptă pretenţioasă între auz şi răbdare,

o luptă între voi căci eu ştiu câtă muzică mi-ai adus în casă

şi de vei întreba îţi place? îţi voi răspunde prea simplu că da…

E zero şi-un minut,

acelaşi minut

în care cu tot timpul din mine te-ascult.

7 Comentarii

  • Ca de obicei, foarte inspirată la alegerea fiecărui cuvânt.
    Mi-a plăcut, chiar foarte mult!
    Şşşş… e aproape de miezul nopţii.
    :)

  • Stiu si eu minutele astea lungi, parca suspendate intr-o lume paralela,in care gandesti atat de mult, sau mai repede simti atat de mult, redefinesti o lume, fauresti idei si iei decizii…Ma rog, tu faci poezii.Sunt unele din cele mai pline minute din viata si atunci cand le constientizezi trecute, te miri oarecum de ele.

  • Superbe metafore. In special Zero si un (minut) si lupta dintre om si clapa. Minunat spus. Sper ca mesajul a fost receptionat SI de cine trebuie 😉

  • @Mike: sa nu le irosim, asta e tot ce le datoram…

    @Abisuri: multumesc frumos si da, sper ca mesajul a fost receptionat si cumva, sunt sigura ca a ajuns unde trebuie :)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *