Haiku. Viaţa de pe scaun

Pasărea de birou

pe la ferestre
îţi cânt, dar nu mă auzi –
preferi căştile.

Vaietul căldurii verii

îmi omori subit
de la un buton frustrant
îmbrăţişarea.

Mărul uitat

de trei zile
zac pe birou aşteptând
să mă muşti.

Pentru un scaun

te privesc de sus
să te pot ţine minte gol
pentru opt ore.

________________________
Am încercat pe cât posibil să respect regula poeziei fixe numită haiku (mai puţin partea cu prezenţa cel puţin a unui element legat de natură, anotimp, vreme… care nu prea mi-a ieşit din trecerea ăstui val de inspiraţie).

Poezioarele au câte 17 silabe, versurile având structura 5-7-5.

Trimit un fel de leapşă, o mică provocare de forma unui haiku în tematica de mai sus către:

Alina ~ Călin ~ Leo ~ Dunia ~ Mike ~ Shaman ~ Şoseta cu poveşti ~ Mitza Biciclista

şi nu numai.

Update: Şoseta are mare dreptate, nu faceţi ca mine 🙂
Am încercat să-l rescriu pe primul şi iată ce a ieşit:

Pasărea de birou

pe la ferestre
cântă neauzită
umbrei cu căşti.

23 Comentarii

  • Ma gandeam sa ne “razbunam” colectiv pe scaunul pe care suntem nevoiti sa stam o mare parte a zilei. E oarecum valabil pentru cei care merg zilnic la serviciu, dar cred ca se aplica si la cei care lucreaza de acasa sau invata…

    Dar daca te inspira altceva, nici gand sa te opresc!

  • Una din regulile haicilor este că nu se folosesc pronume personale, nu se menționează umanul (decât amestecat în natură), nu faci referire la persoana ta, întotdeauna trebuie să sfârșești haiku cu un substantiv și se evită verbele. Am enumerat câteva din regulile pe care nu le-ai respectat în haikurile de mai sus. Alminteri, dacă nu ții foarte mult cont de reguli, în prezent, haikurile fiind lăsate “pe liber”, sunt foarte reușite!

  • Vai de mine, pai am cam incalcat toate regulile! 🙁
    Dar le-am aflat la timp asa ca ma voi revansa cum trebuie cat de curand. Multumesc de completare.

  • Aoleu! Asta nu mai e leapşă, asta e teză la mate. Haiku chiar că nu am făcut niciodată. Presimt că am nevoie de o cafea, sau de un prof 😀

  • Uuu, asta e ceva interesant. M-am tot invartit pe langa haiku-urile tale in ultima vreme dar mi-a fost putin teama… Se pare ca va trebui sa le infrunt. Nu promit curand, dar daca la noapte iar am insomnii, macar am ce face 😉

    *Soseta (cu poveste), multumim de lamuriri. Sa vedem cat ne tinem de ele!

  • @Soseta: inca mai am de lucrat, deocamdata am observat ca ma folosesc si de titlu (chiar prea mult) pentru a completa ideea…

    @Mitza: biciclista sau nu, sunt sigura ca te vei descurca. Mie imi ies foarte repede ca forma fixa, dar mai greu cu fondul…

    @Laur: ca silabe si forma e perfect, bravo!
    La restul mai ai de lucrat, ca si mine de-altfel, vezi comentariul Sosetei (cu poveste).
    Spor la treaba! 😉

  • @Alina: Like! ca sa folosesc noul limbaj 🙂

    @All: luati aminte, Alina isi ameninta insomniile cu un roi de fluturasi de noapte: hainku-urile 🙂

  • N-am primit pingback, dar am intrat sa le citesc. Sunt foarte, foarte reusite!

    @all: daca aveti nevoie de un prof, cred ca ati gasit unul in Shaman 🙂

    @Mike: te asteptam, dar daca ai scris primul tau PA, sunt sanse foarte mari sa scrii si primul haiku, asa ca nu te lasa asteptata 🙂

  • Pingback: Un blog de poveste » 2011
  • @Mike: se pare ca inspiratia e ca mugurii ce abia asteapta un soare mai hotarat sa dea startul nebuniei prin crengi

    @all: daca stiam ca vor fi asa frumoase, va dadeam o leapsa mai grea 😛

  • Multumesc! 🙂 Am sa incerc sa nu ma opresc aici. In ceea ce priveste tema, cred ca e bine asa, ne inspira, nu era bne sa ne fi speriat din prima! 😛

  • nu prea stiu cum a venit pingbackul ala la tine, dar raspunsul meu la leapsa ta il gasesti in . Adică vezi? Am fost cuminte şi am studiat problema 😀

  • Acum vad provocarea… De mult ma gandeam sa incerc, ar fi prima data pentru mine.
    Imi fac timp si-mi iau inima-n dinti odata si-odata.
    🙂

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *