poem ciudat din dragoste de dor

când toate macaralele împart acelaşi unghi cu cerul
nu mă mai întreb ce caut aici.
când dintr-un pumn de pământ îmi trag bucuria
nu îl mai întreb dacă-i roditor.
când ştiu că vei fi pe-acel peron
nu mă mai grăbesc –
n-ai venit doar ca să m-aştepţi.

când petalele s-au oprit din zbor
ştiu că e timpul braţelor
să se arcuiască a ploaie
şi din întuneric să-mi şopteşti
dormi!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.