Pictându-mă nocturn

Decorul e gol,
frigul miroase-a bujor.

Din negrul hârtiei sticloase
se nasc două cozi creponate.

Îmi ceri între ore răbdare,
îmi legi cozile cu o singură floare.

Clipesc.
Des.
Tac.
Rabd.

Cu mii de ace în tălpile goale,
amorțeala are mii de pumnale.

M-ar putea evada
când inspir
mâna păturii căzând
din mohair.

Acuarela mă ninge discret,
zorii prind chip de portret.

6 Comentarii

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.