penultimul

marul. toamna

Te-ai intrebat vreodata,
in-afara zilelor cand esti doar trecator,
de ce Marul si-ar pastra pe ramuri
nu o frunza, ci un ultim Mar?

______________________________

P.S. toamna e a mea, marul mi-e daruit:)

6 Comentarii

  • “O, Evă, tu! Cu al tău Măr…
    Lumea incerci sa ispitesti!
    Cu vorbe dulci şi cu poveşti
    Şi cu steluţe prinse-n păr…

    O, Evă, tu! Deloc nu laşi…
    Să curgă viaţa în mod firesc
    Tu storci de tot ce-i omenesc
    Şi pleci! Se mai aud doar paşi…”

    hehe… Aşa plângea un gândăcel… 😉

  • “Când şarpele intinse Evei mărul, îi vorbi
    c-un glas ce răsună
    de printre frunze ca un clopot de argint.
    Dar s-a întâmplat că-i mai şopti apoi
    şi ceva la ureche
    încet, nespus de încet,
    ceva ce nu se spune în scripturi.

    Nici Dumnezeu n-a auzit ce i-a şoptit anume
    cu toate că asculta şi el.
    Şi Eva n-a voit să-i spuna nici lui Adam.
    De-atunci femeia ascunde sub pleoape o taină
    şi-şi miscă geana parca-ar zice
    că ea ştie ceva,
    ce noi nu ştim,
    ce nimenea nu ştie,
    nici Dumnezeu chiar.”

    (Eva – Lucian Blaga)

  • Mai copii, daca puneam doua mere sau trei nu va mai gandeati la “Eva”. Si chiar trebuie sa specific ca am primit… mere 🙂

    P.S. in realitate va multumesc tare pentru versuri si va astept la varianta cu mai multe… mere.

  • Poate ca si istovirea copacului are nevoie, pe ploaie de toamna, de dulceata ultimului fruct.

    Trecator… Doritor de mere…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *