E a treia primavara care infloreste oriunde in jur mai putin in mine. Simt mirosul mugurilor plesnind cand trec pe sub ramuri de copac. Simt parfum simplu de flori galbene si nebunia parfumului de narcise. Ce-as mai culege macar un singur fir de toporas sau tamaior si-as cutreiera padurea dupa branduse! Dar nu-mi raman decat strazile acestea si potecile imaginare din amintiri. Pasesc aici, dar de fapt pasesc dincolo.Vad aici si simt dincolo. Imi refuz prezentul si nici el nu ma vrea prea tare, deci suntem chit.
Ma regasesc printre copacii mei, sub salciile mele nepletoase, dar la fel de triste, in mijlocul campului plin de lumina si stiu ca ieri sau azi sau maine imi e totuna si as putea pleca oriunde si-as putea ramane la fel de bine nicaieri.
Caldura imi mangaie obrazul, dar tot ce simt e acelasi Frig dintotdeauna. Se incapataneaza sa-mi ramana in carne, mi se prelinge de-alungul oaselor si se cuibareste linistit ca la el acasa. Nu-l pot scoate afara, nu-l pot parasi.
Sa-i dau un nume-ncatusarii
cand ii pot spune doar Pustiu?
Sa-i dau un nume ultimei plecari
cand cel mai e simplu e Tarziu?
Sa-mi mai dau nume si chemare
cand e destul Nu Stiu?
Pentru mine e primavara cand miroase a ploaie si a verde parfumat. N-am timp sa ma opresc s-adulmec…
Mie primavara asta care s-a lasat asa de mult rugata, imi place la nebunie. Ador soarele bland si vantul nebun. Ma opresc din drum sa ascult pasarile sporovaind si daca tac si ele aud cum infloresc copacii…