Monocord

celor care Timpul le rezervă… o cameră,
dar nu sunt ajung niciodată la timp să-şi primească cheia

- Mâna ta ivită-n zare
mă aruncă-n prima mare,
braţul tău ca de cocor
mă ridică fără zbor.

- Mâna mea e doar un far,
doar cu nopţi în calendar,
m-a zidit anost, generic
teama ta de întuneric.

Postări asemănătoare:

You can leave a response, or trackback from your own site.

Leave a Reply


View in: Mobile | Standard