Monocord

celor care Timpul le rezervă… o cameră,

dar nu sunt ajung niciodată la timp să-şi primească cheia

Mâna ta ivită-n zare

mă aruncă-n prima mare,
braţul tău ca de cocor
mă ridică fără zbor.

– Mâna mea e doar un far,
doar cu nopţi în calendar,
m-a zidit anost, generic
teama ta de întuneric.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *