Mărturisirile dintre linişti

un cântec din 1968 pentru frumoşii nebuni fără vârstă (Lucio Battisti, Io Vivro senza te)


Che non si muore per amore,
E’ una gran bella verità,
Perciò dolcissimo mio amore,
Ecco quello, quello che da domani mi accadrà,
Io vivrò senza te,
Anche se ancora non so come io vivrò,
Senza te io senza te,
Sola continuerò,
E dormirò,
Mi sveglierò,
Lavorerò,
Continuerò, qualche cosa farò,
Qualche cosa farò si,
Qualche cosa farò,
Qualche cosa di sicuro io farò,
Piangerò, si io piangerò

Viaţa liniştită e ca un pat bine făcut
în care somnul nu vine niciodată suficient de repede.

Adevărurile nu-mi vor fi niciodată prietene dar,
sorbim vinul sec din acelaşi pahar,
căutăm soarele în zori în acelaşi colţ de fereastră
şi nu ne prefacem în gheaţă când ne trece pragul aceeaşi veche singurătate.

Uneori, când privesc în jur…
Eroii au închis turnurile crudelor iubiri.
Grija cotidiană ia numele afecţiunii.
Afecţiunea ia numele dragostei.
Şi dragostea… puuf! Dispare.

Bolnavi de dragoste mai sunt doar nebunii.

Se poate trăi fără mari iubiri.
O ştie toată lumea.
O ştii şi tu.
Oricare ai fi tu din oricare mulţime.
Şi mă priveşti opac
şi-mi spui pasiv:
“treci mai departe!”
Aşa cum tu n-ai trecut niciodată.

Nu-mi lipseşte nimic,
dar asta nu mă opreşte să privesc
lumea în ochi
şi să o văd atât de săracă…

2 Comentarii

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *