În fiecare seară stingi lumina

În fiecare seară speli podeaua
să sune ecoul a curat,
sub tălpile ce amână
ajunsul la pat.

În fiecare seară muți nimicuri
din locul lor în locul tău,
din locul de ieri în locul de mâine,
până la neclintire.

În ritual alb de chilie,
singuri pereții, nu-i poți muta,
impersonali și fără ecou
(de găurile unor foste cuie
n-atârnă nici foste urme de tablou).

Și afli.

Pe când oglinzile distrag,
zidurile te-arată
ca pe-o hartă.

Alegi o scară
și cu ochii plini de zidul gol
te măsori.

Măsori și te-ntinzi pe covor,
rămâi embrion lângă pat;
e-atâta univers deasupra:
spălat, ordonat, măsurat.

De ce și pentru ce te-ai ridica?!
cândva în fiecare seară,
în fiecare seară stingi lumina.

2 Comentarii

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *