Episod rotund

Eu am in mine

un cantec rasfrant peste cetini

cand

iarna nu face decat sa ma coboare

din zenit

intr-un nadir nevazut de vise.

Eu am in mine

un munte pe care nu vreau

niciodata a-l urca

definitiv.

8 Comentarii

  • Semnal M 🙂
    Ce draga-mi e melodia asta!

    Referitor la munte – odata ce ai ajuns pe cel mai inalt varf al unui masiv, drumul pe munte nu s-a incheiat. Este abia, in cel mai bun caz, la jumatate.

  • @Claudiu: muntele despre care vorbesc nu are decat un singur varf. Si cum spuneai tu undeva, scuza-ma ca nu te citez exact, ci doar din memorie, “pe munte e ca si in viata – cu cat urci mai sus cu atat vei intalni mai putini oameni”, pe varful Acela nu va fi decat un singur om: EU.
    Si nici cale de intoarcere nu va mai fi.
    Poate fi o mare dorinta aceea de a-l urca definitiv… dar cum poti STII ceea ce-ti doresti cu adevarat, nefiind inca acolo sus??!

  • sper sa ai noroc de vreme buna… noi am avut, a fost ceva de vis! o sa fac un clip si o sa pun si poze… in curand.

  • @Dan: Astept link-ul desigur. Poate il postez si aici cu voia ta 🙂
    Si eu sper sa fie vreme buna, tocmai ce mi-am luat si trepied… sunt pregatita sa atac subiectul “foto” pe toate fronturile.
    Cat despre vreme, Muntele poate sa fie cum doreste, ca doar e la el acasa, dar un pic de soare nu strica pe cararea nimanui 🙂

  • de acord, cum termin clipul iti dau link-ul. sper sa ai un weekend asa cum iti doresti si transmitei Aurei salutari din parea noastra 🙂 cred ca-si mai aduce aminte, nu erau prea multi cazati weekendul trecut, noi am fost opt persoane 🙂

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *