Ea

pe malul marii

Ea îmi scrie fraze atât de lungi
încât nici în gând nu le pot citi dintr-o răsuflare
(și-mi mai cere s-o fac cu glas tare).

Ea oftează adânc, din senin
doar pentru că și-a amintit de-un oftat
(privindu-mă ca pe-un vinovat).

Ea îmi spune te iubesc când sunt aproape-adormit
ca să fie sigură că uit până dimineața.

Ea îmi tot scrie versuri albe
despre cum eu nu-i înțeleg versurile fără rimă
(metaforele sunt de vină).

Ea, când spunem deodată același cuvânt,
râde victorioasă: vezi? ni se întâmplă încă!

Ea, desigur… ea nu știe
cum o privesc când doarme,
cum o privesc când îmi scrie.

2 Comentarii

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.