Dragostea ca un poem fără cuvinte

indragostiti la malul marii
vei ştii tu oare ce-am şoptit
cu buzele ascunse-n părul tău
şi cum, ucise, cuvintele nu mor
rugându-mă să le ucid din nou?

vei ştii tu oare cum prin somn
ţi-aud alinturile dulci
şi lăcrimez şi dorm visând
sub braţul-pernă ce mi-l culci?

vei ştii tu oare când tăcut
în ochii tăi ard verzi lumini
ce cu blândeţe-mi izbăvesc
rănile vechi de lungii spini?

că-n lumea ta învăţ să tac,
să mângâi, să doresc, să am
să plămădesc păduri de vise
din ocrotirea unui ram?

vei ştii tu oare câte naşti
când mă deschizi fără de cheie
când simt din taina ce-o trăim
cum înfloresc ca o femeie?

__________________________
ca replică unui prag de iarnă
altă poveste c-un băiat şi-o fată

9 Comentarii

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *