Dragostea ca o pâine caldă

Rupe-mă ca pe o coajă de pâine rotundă
să-ţi simt nerăbdarea flămândă
până când
ajunge-mi la inimă.

Spune-mi, cum e?
E arsă de vatră?
Are parfumul pur
de pâine neagră?
Sau albă cum n-ai văzut
vreodată?

Spune-mi, cum e?
Te sperie firimiturile cum cad?
Te arde miezul ei necopt?

Prin aburii de ceaţă rară
Nu spui nimic.

Când pleci, închide-mă la loc…

15 Comentarii

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *