dincoace de Infinit

***

sub paşi pământul umed îmi refuză urma
şi nu mai calc să nu-l revolt, dar nici nu zbor
în locul unde m-am oprit e primăvară
pentru statuile ce poartă-n suflet dor.

Tg-Jiu. Coloana Infinitului. Asteptare

***

pe băncile grupate
două câte două
pluteşte atâta gol
că numai ploaia plouă

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.