Din oraşul ce miroase a tei

Oraşul miroase a tei.
Fericit îmi e omul pustiu
fără casă şi masă –
ce doarme în iarbă cu ei.

Oraşul miroase a tei
din flori îşi atârnă cercei.
Pe cât de murdar şi străin
respiră parfum clandestin.

Oraşul miroase a tei
sub tei ne cresc mii de alei
şi totuşi… ia-mă şi du-mă!
Mă iei?!?

8 Comentarii

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *