dezarmare

APUS de soare - sunset

Nopti ce par zile si ani somnorosi
adun sub cupola de gheata a lumii
cu vieti framantate de zei ca si painea tiganilor.

Nordul si Sudul le am ca pe o
impletire de salcii in gard;

Sufletul meu nu mai e decat oaia
ratacita a muntelui.

Ca o floare de colt materia cenusie
se-ncheaga si naste poduri de cenusa
in brazi.

Adorm campiile sub privirea ucigasa a
norilor albi
nascuti ca si mine din neant
si sfarsiti ca si mine
udand un pamant insetat.

Soarele rasare din nou
si se topeste cupola de gheata a lumii,
iar lumea…
lumea isi cauta o umbrela!

10 mai 1997

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.