De ce

de-aş fi o parte dintr-o carte
nu i-aş fi mijloc –
să mă deschid taman acolo la o cădere de pe raft;
nu i-aş fi început, pagina de prefaţă –
să mă citească mulţi preţ de o frază şi să mă închidă la loc;
nu i-aş fi sfârşit –
să cunosc doar stările de graţie ale celor puţini;
ci i-aş fi două file îngemănate
undeva spre final
păstrând intact mirosul de hârtie şi cerneală
sau vreo petală presată ce astfel n-ar cădea.

de-aş fi o parte dintr-o carte
aş fi acea pagină asupra căreia ai zăbovi cel mai mult,
unde ai face însemnări cu creionul
şi unde, peste timp, copiii te-ar întreba de ce.

5 Comentarii

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *