dar

oraş nebun, oraş urât
străzile tale sunt pline de noroi
cerul tău e mărginit,
dar
cerul va fi de maine şi mai gol


oraş nebun, oraş pustiu
nopţile tale sunt singurul meu adăpost
râul tău e jumătate îngheţat,
dar
va oglindi de maine mai mult gol


oraş nebun, oraş străin
copacii tăi sunt bătrâni fără zile
gara ta mă doare de îmbrăţişări,
dar
peronul va fi de mâine şi mai gol


oraş nebun, oraş tăcut
roagă-mă să mai rămân o zi
somnul meu devine mai adânc,
dar
somnul tău va fi de maine – gol.

3 Comentarii

  • Pingback: polimedia.us/fain/
  • @Mihai: initial am vrut sa te intreb de ce “placut” dar…
    – nu suntem oare de cel mai multe ori gata sa ne “lepadam” tocmai pentru ca ne place prea tare?
    – nu scriem durerea tocmai pentru ca ne pasa?
    – nu parasim pentru ca de fapt ne dorim?
    – nu aratam noroiul tocmai pentru ca sa vedem albul in adevarata lui splendoare?
    – nu ramanem tocmai pentru ca stim cum va fi golul?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *