Cuvintele

ma acopar cu ele
ma trezesc lenevind printre ele
ma lovesc de ele cand sunt insetat
si ma bucur de ele cand le gasesc asteptandu-ma.

Cuvintele mele sunt putine
se imprietenesc mai greu decat mine
se cutremura pe sine inaintea mea
si se plang de aceeasi singuratate

dar tot ele – cuvintele
simt frigul si tacerea
si ma acopera fara sa le chem
si ma reinventeaza alintandu-ma
frumoasa mea…

5 Comentarii

  • ceea ce este surprinzator in legatura cu rostitul cuvintelor este ca asa cum le spunem asa si dispar…repede,dar…de multe ori amprenta lasata este atat de adanca…incat poate dura o eternitate.ne referim atat la cele frumoase,dar mai ales la cele dureroase.

  • Cuvintele te pot minti, dar iti pot spune si un adevar…
    Cuvintele te pot face sa razi, dar si sa plangi…
    Cuvintele iti pot aduce bucurie, dar si tristete…
    Cuvintele te pot inalta, sau te pot cobori…

    De multe ori, cuvintele sunt, in general, de 2 feluri:
    1. Cuvintele pe care vrei sa le auzi, dar NU le auzi…
    2. Cuvintele pe care NU vrei sa le auzi, dar le auzi…

  • @vasili: cuvinte-necuvinte… vad ca s-a lansat o adevarata retorica pe-aici. Cred ca ti-am sters un comentariu din greseala, adormita fiind, de parca approve si delete ar arata la fel 🙁

    Imi cer scuze, dar il pot reda (nu stiu daca era la acest post):
    “NEcuvintele…”

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *