14

aud
in liniste si foarte rar
doar zgomotul
caderii unei singure frunze.
aud
cum se loveste de ram,
de fiecare ram
potrivit in cale.
simt
cum capata elan din
neclintirea coajei aspre.
respir
cum respir-adieri
din nemiscarea tuturor.
vad
cum se apropie de pamant
din in ce mai clar.
simt
cum atinge
iarba putin frageda
si putin moarta.
stiu
cum nu se poate
lipi pamantului
de-atatea morminte.

in liniste si foarte rar
aud doar o singura frunza
picand
si e mult,
atat de mult,
pe cat de mult poate fi mult.

in toamna aceasta
ma voi transforma
in copac
si-mi voi asculta
fiecare frunza plecand.

si cata toamna poate fi
si cat de rar poate fi rar,
cand orice numar
pe care-l stiu
e un infinit?

_____________________

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *