Între avioane și zâmbete

Miercuri noaptea, în timp ce așteptam ca porțile de îmbarcare în avion să se deschidă, priveam cu ochii incredibil de obosiți, lumea din jurul meu. N-am reușit să descopăr decât alte oboseli, plictiseli, povești ermetice, zâmbete de conveniență. Mi-am amintit primul meu zbor cu avionul – un cocktail de entuziam și teamă – care s-a transformat într-o experiență magică. Acum, trebuie să fac calcule să văd a câta oară zbor cu avionul, dar nu le fac, ci doar mă întreb unde e entuziasmul. Și nu doar al meu lipsește, ci al tuturora. O fi faptul că la ora târzie oamenii mari se întorc acasă după o zi (/lună) de muncă??!

...citește mai departe ↑

Zambete pe gheata

una dintre melodiile pe care am visat cu ochii deschisi… (si cu picioarele-ncordate 😉  ) N-am imbatranit destul cat sa nu-mi pun patinele in picioare si sa incerc sa patinez pentru prima oara. Evident s-a lasat cu febra musculara, cu o vanataie zdravana din lupta cu mantinela si cu promisiunea de a continua. Ce mi-a

...citește mai departe ↑

Aripi de Sticla

Am escaladat bordura si am mers asa zeci de metri pe coama ei, intr-un echilibru perfect, iar tocurile inalte n-au facut decat sa fie si mai multa siguranta in pasii mei si-am refuzat sa mai privesc in jos ci doar inainte. Intr-un echilibru perfect am mers pe inchipuita sarma, iar luminile ce ma orbeau erau de fapt morile de vant ale lui Quijote si prin urmare le-am infruntat…

...citește mai departe ↑

Monolog de interior

Nu ma inchide in turnuri in care nu mai poti urca si din care eu refuz zborul.

Nu ma mai atinge inutil cu-o petala de floare cand parfumul ei m-a atins inaintea ta.

Nu ma rasfata facandu-ma sa surad… sub fiecare zambet ascund usi grele de metal ce ma inchid si mai mult sub greutatea lor.

Priveste-ma in ochi si daca nu sunt raspunsul tau, nu ma rosti!

...citește mai departe ↑

Pagina 12