Acum trei ani

Acum trei ani se nastea o poveste in doi.
Scriam in jurnalul de atunci:
“Vine o zi când viaţa îţi oferă cu mainile amândouă un miracol şi tu nu trebuie decât să-l primeşti! Să-l laşi să intre în tine, să te laşi cucerit, visat, fericit şi atunci când pleacă, mulţumirea împlinirii să te înalţe vertical şi frumos. În această dimineaţă miracolul a făcut să ne întâlnim şi să deschidem un drum împreună, iar zorii ne-au acoperit cu o lumină ireală şi un popas de neuitat – pădurea de mesteceni.”

...citește mai departe ↑

Noi, uneori doar eu și mai ales tu

Las mâna să-mi pice în mâna ta, dansăm, nu? nu-i așa?
Ai uitat? Nu cred. Eu sigur mai știu, doar lasă-mă puțin să-ți simt muzica.
Ce mă fac, mă întreb abia stăpânindu-mi genunchii tremurând.
Dau vina pe ei pentru golul din stomac în care tot aerul se strânge.
Eu ce mai respir? Și aerul se duce. Eu ce mai aștept?
În mâna ta mâna mea pare neajutorată, dar cred că doar eu văd asta.
Tu privești în altă parte. Îmi urmărești ochii de parcă ți-ai dori să fii pleoapele lor.
Dar fii! Fii odată, să începem să plutim, să plutim, să fim!
Și nu, n-o să ne pierdem după aceea. Eu cred în dragoste.
Mi-s ca un blestem semnele ei. O duc eu pentru amândoi.

Știu că nu ești aici, dar dansează cu mine. Acum.
Nu-mi lăsa mâna să cadă.
Așaa. Aaaa-aaa. Pas cu pas, după pas, lângă pas…

...citește mai departe ↑

Gânduri de grafit

Vulcanii noroiosi. Stropi de ploaie pe un pamant insetat...

Între a cunoaşte limitele şi a le înfrunta diferenţa stă în decizii.
Pripite sau gândite, deciziile nu sunt neaparat semne ale nevoii de a afla ci a doua natura a omului.
Când am zis “da” şi am hotărât să merg pe acest drum, nu am gândit-o, dar nici nu m-am pripit. Decizia a fost a fiinţei mele fără ca eu să intervin. Doar după a început analiza şi introspecţia şi chiar… emoţiile.
N-aş putea da înapoi. E ca şi cum m-aş trada.

...citește mai departe ↑

Invitatie la ceai

Cand intunericul integru

mesteca-n ceasca mea cu negru,

cu zahar torn un pic de alb,

dar negru sa amestec, n-am!

Acele-mi tin ora bine-acoperita,

ceasca-mi da toarta amortita

spre dulcele la fund lasat

sorb ceai amar. Nemestecat.

...citește mai departe ↑

intampland iubirea

Cand exista, sopteste fara a se risipi
din verbul transformat in simt
si vibrat imprudent
sus pe cupola unei papadii.

Cand exista, iti daruieste culori
rupandu-ti ferestre din soare
cand tu inca orb te amesteci
in joaca mainilor printre nori.

Intamplarea ei de a fi
Ti se da intr-o singura dimineata
Dupa-aceea repeti trezirea din somn
de-atatea ori pana nu mai adormi.

Intamplarea ei de-a nu mai fi
Te face insomniac in propria-ti viata.

Altfel, e mai simplu sa nu existe
sa fii doar un om ca toti ceilalti,
cu statii de coborare pentru vise.

...citește mai departe ↑

Pagina 12345