Firimituri


Cel mai greu e primul cuvânt.

Citesc o carte despre răul uman și când nu mă întreb dacă mă potrivesc unui anume tipar, încerc să îi potrivesc pe anumiți oameni din viața mea. De ce simt nevoia să fac asta și nu doar să mă rezum la minutul de lectură recreativă?!? Știu de ce, când crești un copil îți amintești că ai nevoie de niște răspunsuri îndelung amânate.

...citește mai departe ↑

Amiază în Ciucaș – pe urme vechi, urme noi

Pe culmea Bratocea

Nu rezist tentației, mă aplec și îmi trec mâna peste buchetul viu colorat de Trei-frați-pătați, aparent captiv în afiniș. Simt pentru o prea scurtă clipă finețea unei petale strecurându-se prin asprimea ierbii și a tulpinilor noi de arbust. Uneori, oricât ai privi, oricât ai înțelege, atingerea e o adevărată poveste.

...citește mai departe ↑