Am

DSCF8093.JPG

aș îmbrățișa un copac
din coaja lui aș mușca
în coaja lui aș țipa
cercul frânt
al gurii mele tăcând.

am atâta nevoie,
atâta nevoie am,
să pun la loc ce încă n-am mușcat.

...citește mai departe ↑

Lirism online cu program scurt

Deschid Word-ul, scriu.
Foaia e albă, tăcută,
mașina de spălat duduie pe tastatură.
Mi-am cumpărat un ghiveci cu mentă,
trec pe la el pe la geam,
îmi trec mâna peste frunzele zimțate
și cu degete mirosind scriu.
Altădată scriai pe muzică, gândesc,
dar și altădată spălai rufe.

Într-o zi o să semnez acea carte
cu un nume potrivit de fals
ca să dea bine la public.
Anonimii nu citesc anonimi.

...citește mai departe ↑

Autoportret

citește-mi din palmă toate liniile și formele,
măsoară-mi pulsul,
vezi ce spune cartea când privesc înspre dreapta
sau când colțul buzelor ascunde trei microexpresii deodată,
judecă-mă după riduri
sau după grimasele orelor forțate de plictiseală
și musai,
nu uita să mă întrebi cine cred că sunt.

...citește mai departe ↑

Trei femei

Eu un trecator, ele un poem…

Azi am zărit pe treptele înalte ale unei case
trei femei.
Una fuma, una plângea, una privea.
Aveau ochi de mame,
ochi de femei din comunism,
ochi de femei care robotesc din zori în zori,
ochi fardați cu negru o dată la trei zile.

Două vorbeau o limbă necunoscută mie,
iar cea de-a treia plângea
ca-n toate plânsurile pământului.

...citește mai departe ↑

Între două maluri

Prin viaţă, mi-aş spune,
treci mai mult de unul singur,
oamenii
sunt făcuţi să curgă ca apele
de la sus la jos,
de la vâltoarea din munţi la adâncul din mări
de la secătuirile de sub soare
la freamătul strunit de sub sloiuri.

Oamenii? Nu,
mi-aş spune,
oamenii sunt făcuţi pentru

...citește mai departe ↑

0 şi 1 minut

E zero şi-un minut, iar,

tu cânţi la pian după o zi banal de lungă pe care am şi uitat-o cumva;

Şşş! E miezul nopţii şi…

(rostesc tot mai încet) ne dorm vecinii…

Ce bine că nu mă auzi şi mă prefac că-mi văd de-ale mele.

E zero şi-un minut

şi mi-eşti mai drag ca niciodată.

Privirea-ţi şi tâmpla sunt atât de concentrate încât

parcă şi mângâierea mea din priviri ţi le tulbură…

Mai bine umblu cu cele mai uşoare priviri pe care le am.

Şi nu pot. E-o luptă între tine şi fiecare clapă – aşa vă simt, aşa vă ascult,

o luptă pretenţioasă între auz şi răbdare,

o luptă între voi căci eu ştiu câtă muzică mi-ai adus în casă

şi de vei întreba îţi place? îţi voi răspunde prea simplu că da…

E zero şi-un minut,

acelaşi minut

în care cu tot timpul din mine te-ascult.

...citește mai departe ↑

Pagina 12