Cum m-am întâlnit cu Fericirea

Am găsit fericirea ieri pe munte.

Am stat o vreme una lângă cealaltă, dar n-am avut curajul să o întreb de ce mă lasă să o văd, să-i stau alături. Pesemne mi-a ghicit gândurile pentru că am auzit-o şoptind:

Oamenii ar opri timpul în loc de-ar putea, dar nu s-ar opri pe sine. Eu alerg mai mereu după ei, însă ei nu stau locului nici o clipă…

Apus de soare în Bucegi

...citește mai departe ↑

Maratonul 7500. 90 de km prin Bucegi

Vineri dimineața am ieșit din cort pe la ora 4:45. Frig, rouă, nerăbdare. O noapte dormită prost, chircită în căutarea unui loc drept, căci deși am controlat locul de cort, am reușit să o dau în bară, adică în groapă. Am mai și visat ceva ciudat, Isus intrase în cort, așa cum îl știu din majoritatea icoanelor și stătusem de vorbă mult timp. Nu-mi amintesc ce-am vorbit, dar a ieșit îmbrăcat în polarul meu. N-am îndrăznit să strig și să-mi cer polarul înapoi. În vis mă miram că visasem asta. Apoi am aflat că și ceilați avuseseră o noapte puțin cam agitată. Probabil, emoțiile. M-am echipat cu de toate, foarte sârguincios și am așteptat doar momentul startului. Am vrut să îmbrac tricoul roșu-roz, dar mi-am zis că dacă prindem podiumul o să am nevoie de el, așa că l-am pus la păstrare, just in case 🙂 Și să nu uit, mi-am împletit părul frumos în două cozi.

...citește mai departe ↑

Dorul alb

Bucegi. Miorita. Prima zapada. Muscata

Am amanat acest jurnal si nu stiu de ce am facut-o… O vreme m-am simtit coplesita apoi s-au ivit altele si altele si amintindu-mi am simtit ca mi-am tradat muntele. M-a primit cu bratele deschise la prima noastra intalnire alba, iar eu am dat gres nemultumindu-i la timp…

...citește mai departe ↑