Grijă

Rămâi deoparte
cât ţin în palmele căuş seminţe.
Nu vreau să mă tenteze vreo îmbrăţişare
şi ele să-mi scape în nisipul din care
doar cochiliile morminte mai răsar.

Rămâi aproape,
dar aşează-te în bătaia vântului
nu vreau să mi le ia şi să le ducă
unde nici el nu ştie…
unde lumea e încă neîncepută.

Iar când le voi îngropa,
să nu te uiţi!
Astfel nu vei şti niciodată
care iarbă înaltă
amintirea îmi poartă.

...citește mai departe ↑

Capriciile Bucşoiului


După deltă şi mare, urma inevitabil munte şi cu toate că vremea s-a anunţat total neprietenoasă, ziua de duminică a fost rezervată ambiţiilor pinguineşti. Iniţial eu şi Mike ne făcusem planul încă de la plecarea din deltă să plecăm în recunoaştere şi antrenament pentru un anumit maraton la care, cel puţin eu, ţin foarte mult să particip cu toate că genunchiul mi-a dat peste cap multe dintre planurile anului 2011.

...citește mai departe ↑

Stanci vii

Pentru ca oricate trepte as urca in turn, niciodata Vantul, dar niciodata nu va fi ca acolo sus cand simti fragilitatea cu care picioarele ti se prind de pamant, cand simti trecand prin tine rauri de aer, cand si gandurile ti se desprind si capeti o luciditate stranie, o stare de extaz launtric si un sentiment numit PACE . Iata primul lucru pe care-l traiesc si care ma face sa ma intreb daca mi-as putea vinde astfel sufletul??!

...citește mai departe ↑

Cand pleci, daca pleci…

In vietile noastre apar si dispar oameni. Cu unii dintre ei ne imprietenim brusc, ne marturisim sufletele, ne golim pentru un timp de suferinte trecute, ne vindecam de unele si ne producem altele noi… si dupa o vreme in care se consuma intens “schimbul de vieti” cum ii spun eu… unul dintre cei doi iese… pe usa din dos mai degraba si gata! Pleaca fara un adio, fara un pe curand… fara sa traga usa dupa el. Celalalt… mai ingana ceva un timp, mai asteapta si apoi isi continua si el viata.

...citește mai departe ↑