AMR 1. Ca pe ace, acele ceasului

Atenționez din start că postarea asta va fi una amalgamată căci simțirile ce mă încearcă sunt de tot felul…

Și nu voi pune nici acea poză care ar fi trebuit să încheie șirul ultimelor șase AMR-uri căci azi îmi place să cred și să simt că totul se reduce la DOI.

Fără să exagerez, azi e ziua cea mai lungă. Trezirea devreme, finalizare bagaj, predare cameră, serviciu, timpul trece greu, nu prea e mare lucru de făcut, apoi hotel, o cafea, o așteptare lungă pe canapeaua din hol, dar e ultima așteptare, apoi drumul spre Praga, aeroport, aglomerație, câteva ore de lectură într-un scaun rece până când vine îmbarcarea cu carabalâcul ei, dar voi fi tot mai aproape de destinația mult dorită și totuși, nu mai devreme de mijlocul nopții, voi ateriza odată cu 2 ianuarie și-mi voi umple nările de mirosul cald al casei mele abia mai târziu în noapte.

O să spuneţi că sunt nebună, dar…

...citește mai departe ↑