PA matinal

Citeam. Aveam vaga senzatie a trenului care opreste in statii si reporneste, dar rutina te asigura intotdeauna. De orice. Era cald, prinsesem loc sa stau jos si nu aveam in minte decat finalul neasteptat al inca uneia dintre prozele scurte a lui Boris Vian. O jumatate de gand ma anunta ca trenul stationeaza. Inseamna ca

...citește mai departe ↑

A inceput deja

Mai pe seara voi lua-o incetisor spre deal. Sper sa nu ma mai supere genuchii prea tare ca am si eu ritualul meu, adica o tura completa pana sus, pe langa fantana de sub nuci, pe potecile de nisip auriu, prin poiana spre culme, apoi pe drumul culmii pana la mesteacanul meu si intoarcere pe deasupra casei lui frate-miu. Vor fi opriri dese sau chiar foarte dese, culinare, mai intai in livada pe la pruni si meri, apoi tufisurile cu mure, apoi parul timpuriu din via vecinilor si tot asa.Voi face poze la apus. Voi alerga putin cat sa simt vantul prin plete, viteza cu care te deplasezi de unul singur, sa simt pamantul sub picioare si iarba infasurandu-se pe glezne si apoi ma voi odihni in iarba intr-o liniste smintita de cantecul greierilor si acoperita doar de cerul albastru-ntunecat al inserarii.

...citește mai departe ↑

trenul din zori

plecari. Sosiri. Nerabdare si frig, trezire in graba si alergare. Trenul pleaca, eu opresc timpul in loc si inghet aerul din compartiment. Cineva pleaca, cineva ramane. locul gol din fata mea se va umple curand geamul e aburit, sinele care ma vor aduce inapoi imi sunt mereu paralele gara ramane in urma, altele vor urma

...citește mai departe ↑