Postăvaru, drumeția de duminică

Postavaru-Poiana-Brasov-3123-2.jpg

De când m-am mutat la Brașov a crescut numărul orelor de somn (aerul tare? că schimbare de fus orar, nu-i!), iar când te trezești pe la zece, unsprezece în weekend, nu prea mai poți porni la drum pentru drumeții în munți ceva mai îndepărtați, ca Hășmaș de pildă. Și-atunci, unde te-ai mai putea grăbi?!? Îți pregătești pe îndelete un mic-dejun, apoi rucsacul, și pentru că Brașovul și împrejurimile sunt acoperite de ceață, te îndrepți spre cel mai apropiat vârf de pe care ai putea să vezi soarele și… mări de nori la picioare.

...citește mai departe ↑

Bucegi x 30, după șase ani am ajuns la Sfinx

Sfinxul din Bucegi

Tura de sâmbătă, a 30-a în Bucegi, a fost un exemplu de cum te poți bucura de un munte pe care ai fost de (ne)numărate ori, un munte aglomerat a cărui reputație e știrbită doar în mintea celor care nu-l cunosc. Fără îndoială, evenimentul turei a fost întâlnirea cu Sfinxul, dar au fost și alte premiere: vârful Găvanele, Omul-Babele pe poteca La Cerdac. Șiii, în sfârșit, am și eu o poză cu Sfinxul și nu sunt singura din grup, se pare că am așteptat condițiile meteo prielnice ca să-l prindem singur, pe principiul: dacă vine apocalipsa, mergem la Sfinx 🙂

...citește mai departe ↑

4 zile în Cernei-Mehedinți. Cătunele de la capătul scărilor: Ineleț, Prisăcina, Dobraia

A treia zi de munte a fost dedicată satelor pitorești din Munții Cernei. Sunt locuri în România care țin cu tot dinadinsul să fie excepții la cam tot ce se spune sau chiar noi spunem despre români. Impactul este unul major, un fel de lecție despre cum poți trăi cu demnitate prin muncă și prin tradiții depășind greutăți inimaginabile pentru mulți dintre noi. Nu doar că m-a impresionat simpla trecere prin aceste sate și m-a făcut să-mi doresc o cunoaștere amănunțită a vieții de acolo, dar am rămas cu certitudinea că am avea cu toții enorm de învățat de la acești oameni ai muntelui care, după cum veți vedea, sunt izolați de restul lumii, dar nu trăiesc defel rupți de ea. Aș afirma cu îndrăzneală că noi trăim izolați de ei, noi cei mulți.

...citește mai departe ↑

Munți canadieni – Acropole des Draveurs

Am vrut a scrie două rânduri pe lângă trei poze ca sa nu rămână tura fără jurnal și iată că s-a ajuns la câteva pagini, la zeci de rânduri despre om și locuri, locurile fiind în cele din urmă doar… un pretext. Acelasi om, alt munte, tot canadian si de data asta…

Dintre subiecte:
– condus spre munte – un fel de dorință împlinită
– camping în parc în taigaua deasă, cu țânțari, animale, nesomn
– trecut pragul de 1000m… pe verticală
bifat unul dintre cele mai populare trasee din Quebec
– gust amar pe poteca dintre prăpastie și rezervație
– o sută de metri de fugă fericită
– cum e berea cu o vacă pe etichetă

...citește mai departe ↑

Mont Orford, Sentier des Cretes – un munte lacustru

Cu toate că prognoza de vreme rea ne poartă sâmbetele (și duminicile) am ajuns iar la munte și cu toate că aici în Canada pentru noi muntele e mai mult o cale a descoperirii lui decât o stare de fapt, iaca am reușit să mai facem o drumeție, să mai completăm o căsuță în marele tabel cu necunoscute al acestor meleaguri. Dacă în Carpați nu găsești două grupe de munți la fel, apoi cred că în toată lumea nu găsești doi la fel, iar ce știi deja despre o sută de munți nu se poate aplica celui de-a o sută unulea până nu-l vezi cu ochii tăi și-i bați potecile cu picioarele tale.

Când am început să fac săpăturile pentru Mont Orford ăsta am început cu lista traseelor, l-am ales pe cel dificil știind deja de la experiența din Mont Tremblant că evaluările potecilor sunt pe alt calapod și am început să fac calcule. Punând cap la cap ce-am găsit pe net (foarte puține lucruri de-altfel de unde concluzia este că pe aici oamenii chiar nu stau să scrie…) m-am cam mirat că toată lumea se văita de greul acestui traseu și de faptul că nu e de tip circuit. Astfel că m-am mobilizat să-l fac eu circuit cumva și cu harta în față numărând kilometru cu kilometru mi-am dat seama că nu e deloc imposibil.

Mont Orford - Poteca Crestelor
peisajul tipic canadian

...citește mai departe ↑

Negoiu


Fagarasul ne-a intampinat cum stie el mai bine: agitatia clasica de la Balea, lume multa pe traseul spre Negoiu, 9 grade la Caltun, nori peste Negoiu si cam tot ce insemna mai mult de 2300m, afine la coborarea spre Piscul Negru, in concluzie 9 ore de traseu si 5 prieteni 🙂

...citește mai departe ↑

Pagina 123