Cum a fost la Hit the Top 2012


Bucuriile sunt unice, iar găsirea lor nasc în fiecare dintre noi tot felul de căutări. Bănuim că dacă am lua locul unu ne-am bucura ca acela care ajunge pe locul unu. Mirajul există, tentaţia există, dar calea noastră de urmat e unică şi e la fel de frumoasă ca a oricărui altuia dintre noi. Şi indiferent de loc, bucuria noastră ar trebui să fie cea mai frumoasă, ca o haină ce ni se potriveşte perfect. Dacă n-aţi aflat-o încă, mai aveţi de căutat căci pentru fiecare piedică vă sunteţi datori cu încă o încercare, iar când vă veţi regăsi alergând cu zâmbetul pe buze când doar voi înşivă vă veţi fi martor, atunci veţi ştii că poteca de sub tălpi şi inima din piept urmează acelaşi drum. Acelaşi drum bun.

...citește mai departe ↑

Aripi şi aripioare

Săptămâna asta începe pentru mine sub imperiul somnului, dar şi al optimismului. Ieri am alergat fluturi, dar în curând voi fi eu însumi unul. Nu, nu urmează să mă transform ci doar să mă imaginez unul peste 5 zile când voi alerga / merge / zbura / târî pe şi peste culmile Bucegilor.

Cu toate că am început prost anul 2011, m-am hotărât să nu las totuşi Marathonul 7500 să treacă pe lângă mine. Dacă anul trecut l-am terminat (când vorbeşti de peste 90km verbul a termina înseamnă enorm) şi am ocupat şi un frumos loc trei, anul acesta mă mulţumesc cu secţiunea hobby (doar 45 de km).

...citește mai departe ↑

Capriciile Bucşoiului


După deltă şi mare, urma inevitabil munte şi cu toate că vremea s-a anunţat total neprietenoasă, ziua de duminică a fost rezervată ambiţiilor pinguineşti. Iniţial eu şi Mike ne făcusem planul încă de la plecarea din deltă să plecăm în recunoaştere şi antrenament pentru un anumit maraton la care, cel puţin eu, ţin foarte mult să particip cu toate că genunchiul mi-a dat peste cap multe dintre planurile anului 2011.

...citește mai departe ↑

Valea Seacă dintre Clăi sau câtă apă poate fi pe-o vale seacă

După ce la maratonul 7500 am străbătut aproape o sută de kilometri prin Bucegi, dacă n-o fi chiar 100+, e lesne de gândit că mi-o fi ajuns, dar eu nu, ^ 🙂 ^ – ^ 🙂 ^ , adica batman-batman și prima întâlnire cu muntele mi-am dat-o tot în Bucegi. Plănuită încă de la începutul săptămânii și chiar mai dinainte, tura nu se anunța deloc una obișnuită: urma să mergem doar (noi) doi, eu și Andrei, iar traseul, nemarcat, se voia o vale alpină sau… Acele Morarului.

Bucegi - alpinism pe Valea Seaca dintre Clai

...citește mai departe ↑

Maratonul 7500. 90 de km prin Bucegi

Vineri dimineața am ieșit din cort pe la ora 4:45. Frig, rouă, nerăbdare. O noapte dormită prost, chircită în căutarea unui loc drept, căci deși am controlat locul de cort, am reușit să o dau în bară, adică în groapă. Am mai și visat ceva ciudat, Isus intrase în cort, așa cum îl știu din majoritatea icoanelor și stătusem de vorbă mult timp. Nu-mi amintesc ce-am vorbit, dar a ieșit îmbrăcat în polarul meu. N-am îndrăznit să strig și să-mi cer polarul înapoi. În vis mă miram că visasem asta. Apoi am aflat că și ceilați avuseseră o noapte puțin cam agitată. Probabil, emoțiile. M-am echipat cu de toate, foarte sârguincios și am așteptat doar momentul startului. Am vrut să îmbrac tricoul roșu-roz, dar mi-am zis că dacă prindem podiumul o să am nevoie de el, așa că l-am pus la păstrare, just in case 🙂 Și să nu uit, mi-am împletit părul frumos în două cozi.

...citește mai departe ↑