Prima ie – jurnal, luna VII. Încheiatul cămășii, poveste migăloasă cu final neașteptat


În altițe mi-am lăsat gândurile maternale, cu mătasea încrețului mi-am netezit răbdarea și deodată cu râurile copila mi-a crescut sub ochi. Acum cămașa e gata, iar eu sunt gata să merg mai departe, am atâtea altele de făcut, mai ales că pornesc la drum îmbogățită cu experiența unică de a fi făurit ceva și cu o mândrie departe de păcat.

...citește mai departe ↑

Stelele gorjene din nopțile Crăciunului


Mă sună soră-mea că vrea să-i trimit stelele. Nu cele de pe cer, ci colindele pentru nopțile de Ajun și de Crăciun. Băieții ei – nepoții mei, merg cu steaua și, obiceiul deși străbun, e dedat uitării mai lesne decât ne dorim. Acum câțiva ani am scris un articol pentru un ziar românesc din Canada și, din fericire, am cules stelele de la consătean. Cu ele salvate pe calculator le pot da acum mai departe de câte ori mi se cer. Le pun și pe blog, căci le doresc viață lungă, măcar cât vom trăi cei ce le-am ascultat cândva.

...citește mai departe ↑

Primeniri de Paști

– Dar’acu Sile, te găsî țâgara cu noaptea’n cap!
– Mă găsî! Și ce vrei tu Lenă, n-ai treabă?
– B’am. Și ai și dumneata! Nu zâsărăm că azi facem curat în pârdalnica asta de casă?
– Pârdalnic îi la mumă-ta la deal, aici unde-am pus eu cărămidă pe cărămidă și-am cărat cu spatele bârne și-am bătut căpriorii pe potopu’ ăla de se crucea mumă-ta Marița că nu mă trăznește, ici nu-i pârdalnic! Îi casă de om!
– Păi dacă-i casă de om, atunci haida, lasă țâgara!
– Nu vezi muiere că nici lumină nu dădu ‘Mnezău, de-abia cântă cucoșul ăl pestriț, lua-i-aș gâtu…
– Păi și noi așteptăm să dea, ia zi?!?

...citește mai departe ↑

Ieri și azi, Steaua de la Gorj

Și-am zis să vă colind – Primiți cu Steaua?

Steaua-colind-traditie-Craciun

Când am început a scrie articolul acesta pentru ziarul românesc din Montreal Impact, aveam în minte un mesaj către românii din Montreal, din Canada, dar am sfârșit scriind pentru toți românii, pentru cei care au trăit în tradiții, pentru cei care le cunosc doar de la televizor, pentru cei care încă le mai practică, mai ales pentru ei. Și am scris și pentru mine rememorând o amintire dragă și emblematică a copilăriei mele în care se vor regăsi poate cei din generația mea sau mai de dinainte.

Mersul cu Steaua este unul dintre cele mai așteptate obiceiuri din satul copilăriei mele Tehomir, județul Gorj. După Colindeți desigur, despre care mi-ar plăcea să scriu într-o zi însă o să am nevoie de o culegere serioasă a acestei tradiții. Și nu sunt singurele.

...citește mai departe ↑