Bucegi x 30, după șase ani am ajuns la Sfinx

Sfinxul din Bucegi

Tura de sâmbătă, a 30-a în Bucegi, a fost un exemplu de cum te poți bucura de un munte pe care ai fost de (ne)numărate ori, un munte aglomerat a cărui reputație e știrbită doar în mintea celor care nu-l cunosc. Fără îndoială, evenimentul turei a fost întâlnirea cu Sfinxul, dar au fost și alte premiere: vârful Găvanele, Omul-Babele pe poteca La Cerdac. Șiii, în sfârșit, am și eu o poză cu Sfinxul și nu sunt singura din grup, se pare că am așteptat condițiile meteo prielnice ca să-l prindem singur, pe principiul: dacă vine apocalipsa, mergem la Sfinx 🙂

...citește mai departe ↑

Uriașii Ciucașului

Ciucas-Bratocea

Ciucașul acesta e un fel de munte al uriașilor încremeniți, un muzeu al figurilor de stâncă, o împărăție cucerită definitiv de vântul neobosit, un soi de verigă unică într-ale Carpaților și un colț de rai dintr-o Românie cu felurite colțuri și aprigi… colți.

...citește mai departe ↑

La Mont-Orford pe chelul Mont-Chauve

noiembrie 2013, Mont-Chauve pe traseul Ruisseau-David, 10km, 3 ore

Mont-Orford. Mont-Chauve

Cum în Quebec orice munte, muntișor, deal, delușor, orice ridicătură din câmpie, orice gâlmă cât de cât are în nume prefixul „mont-”, turele noastre în căutarea munților stau destul de frustrant tocmai la capitolul… munte. Chiar și așa nevoia de a urca ne-a mai scos încă o dată din casă transformându-se în nevoia de mișcare, de natură, de evadare din oraș, de… altceva.

...citește mai departe ↑

Privelişti din Piatra Mare

Încă o tură de duminică, de noiembrie şi de toamnă târzie, o zi frumoasă cu munte blând şi privelişti largi, fără prea multă alergătură, dar cu prietenii împreună şi cred că în definitiv, să faci ce-ţi place şi cu cine-ţi place e cam tot ce contează.

Spun asta pentru că, peste timp, ziua de sâmbătă în care am fost fată de casă (am gătit şi-am făcut curăţenie, bonus am tras de nas la fiecare 2-3 minute) va fi pe deplin uitată, pe când cea de duminică a intrat deja în cartea amintirilor de suflet. Şi de o voi pierde eu cumva, n-o vor pierde prietenii mei.

...citește mai departe ↑

Limpeziri de toamnă

Bucegi. Toamna in padurea de brad

Îmi spun că nu-i un semn în norii ce trec
că nici o grabă nu mai e în frunza ce-a căzut
că sunt un martor anonim din anonimii ce-au trecut
prin toamnă ca un nasture-atârnând la un palton defect.

Dar nu-i aşa.

Semnele sunt de când lumea, oamenii nu.
Pe când ceaţa urcă, ploaia coboară
păsările mici ciugulesc doar prin iarbă
păsările mari doar prin înalturi zboară.

Indiferenţa e o artă
în lumea privitorului ce-i pasă.

...citește mai departe ↑

Ciucașul, muntele meu cald

Flori din Ciucas: Brandusa de toamna

Am păstrat scrierea acestui jurnal pentru când mi-o fi mai dor de munte. Și-mi e atât de dor încât aș dezerta. Sunt de câteva săptămâni în Cehia și refuz cu înverșunare să caut un colț de lume pe-aici care să semene a munte. Eu vreau Carpații mei. Nu știu dacă pot fi înțeleasă, poate părea absurd, dar eu nu vreau alte păduri, alte ape, alte frunze galbene, alți colți de stâncă, alte creste, nu vreau înălțimi care să însemne doar numere și denumiri ce nu-mi rezonează în suflet. Cred că m-am născut prea târziu pentru mari ambiții, dar la timpul potrivit pentru a iubi.

...citește mai departe ↑

Pagina 123