sa mori tanar si sa mori tarziu

butterfly - fluture
A fotografia fluturi inseamna a deveni una cu iarba, cu vantul, a astepta, a rabda, a pluti chiar, a ramane suspendat, a-ti uita propriile dureri, junghiuri, a-ti urca tremurul la cote paradoxale, inseamna a observa lumea intr-atat de in amanunt incat spectacolul devine incredibil si greu de urmarit, ca o piesa in cinci acte toate jucate deodata, ca o furtuna de emotii, de uimire, de cunoastere si toate astea intr-o nemiscare perfecta si falsa caci te-apropii milimetric si te-apropii, iar momentul in care il prinzi acolo nu e nici pe departe cel final… fotografia e doar un moment, o milisecunda din intalnirea voastra, restul e o stare, o beatitudine pentru ca ramai si observi in continuare miracolul vietii, culorile ei, iti simti respiratia si ti-o simte si el pe aripile-i firave si nu zboara. Ramane cu tine intr-o clipa unica ce nu mai are dimensiune, intr-un timp nemasurabil – tot numai al tau!

...citește mai departe ↑

Mandrie si fatalitate

Intr-un final, cautandu-l cu orice pret si asteptand moartea lui ca pe o prima victorie in lupta cu orice, l-am numit:
virusul nesigurantei, al izolarii, al mandriei, al prejudecatii, al nejudecatii…
virusul nelinistii, al ignorantei, al inutilitatii, al tarziului…
virusul liberului arbitru prost inteles…
virusul fatalitatii mele.

...citește mai departe ↑

Nu Stiu

Caldura imi mangaie obrazul, dar tot ce simt e acelasi Frig dintotdeauna. Se incapataneaza sa-mi ramana in carne, mi se prelinge de-alungul oaselor si se cuibareste linistit ca la el acasa. Nu-l pot scoate afara, nu-l pot parasi.

Sa-i dau un nume-ncatusarii

cand ii pot spune doar Pustiu?

Sa-i dau un nume ultimei plecari

cand cel mai e simplu e Tarziu?

Sa-mi mai dau nume si chemare

cand e destul Nu Stiu?

...citește mai departe ↑

Ultima noapte

Mana ei imi atarna cumva pe frunte
incat puteam simti gandurile cum se zbat
ironice sub tampla
si-n insomnie beat
priveam prin intuneric la gura ce respira
si-mi colora prin aer un parfum bizar
ma-ntrebam in adancire
daca ma simte oare
si langa ea ma cere
ca umbra un hoinar…

Mana ei imi aluneca din cand in cand pe frunte
incat sa simt cumva c-o pierd
o surprindeam uimit si disperat
ca sa ma regasesc intr-un tarziu uitat
sub un tavan
acelasi umed si imaculat.

A fost ultima noapte in doi
caci in zori a plecat somnoroasa
si eu voiam sa ma inec intr-un somn
incat ea sa ma planga cand pleaca.

...citește mai departe ↑

Dimineti

Am visat un lac. Superb. Sub o padure cuprinsa de toamna. Si toate culorile se oglindeau, se rasfangeau, se inmulteau parca. Ma invadau. Toate… Eu purtam ceva albastru, de voal, stil indian… ceva care ma lasa sa alerg pe poteca ingusta doar cat doua talpi alaturate. Alergam, ma opream, alergam. Priveam lacul si mi se

...citește mai departe ↑