Povestindu-ţi Oraşul. Speranţa

Bucuresti.Podul.Dambovita

Se zice că speranţa moare ultima. Astea care se zic aşa, din moşi strămoşi, nu-mi inspiră foarte multă încredere. De multe ori “chestiile” ce se moştenesc se iau de bune ca fiind verificate şi tocmai moştenirea aceasta perpetuă le dă calitatea “de bune”; deseori în medii închise devin mentalităţi, iar câteodată – şi mai rău de-atât – devin principii.

...citește mai departe ↑

Nu Stiu

Caldura imi mangaie obrazul, dar tot ce simt e acelasi Frig dintotdeauna. Se incapataneaza sa-mi ramana in carne, mi se prelinge de-alungul oaselor si se cuibareste linistit ca la el acasa. Nu-l pot scoate afara, nu-l pot parasi.

Sa-i dau un nume-ncatusarii

cand ii pot spune doar Pustiu?

Sa-i dau un nume ultimei plecari

cand cel mai e simplu e Tarziu?

Sa-mi mai dau nume si chemare

cand e destul Nu Stiu?

...citește mai departe ↑