Articole cu tag-ul: ‘Povesti cu Munti’

dum spiro – spero! sau Povestea lanturilor

Reveniti in poiana refugiului Spirlea, ne-am asezat la masa de lemn de langa si-am scos cina: un mar verde si putina apa. Soarele apunea incet si doar creasta mai era luminata. Fusesem acolo sus. Acolo sus. Acolo. Stateam asezata la masa si aveam senzatia ca e dimineata si ca urmeaza sa plec la drum. Cam puternic sentimentul ala pentru o senzatie. As mai fi urcat o data si inc-o data!
Simteam mirosul stancii in nari, o simteam imprimata in palme, in mine.

Prima zi in Piatra Craiului

Sambata dimineata, devreme, chiar foarte devreme, cu rucsacul in spate si cu sticla de cafea fierbinte in mana m-am prezentat somnoroasa la locul de intalnire. Studiasem hartile de pe internet si aveam asa o idee despre cam ce as vrea sa vad mai ales ca citisem in multe locuri despre frumusetile Pietrei Craiului.
La orele diminetii intram putin in urma soarelui in Zarnesti. Cafeaua se bause cu pofta, micul dejun intr-o poenita langa rau si acum nu ne mai ramasese decat sa cumparam o harta adevarata, o harta pentru care toata lumea ne trimitea la posta ca mai apoi tot ei sa adauge ca e sambata si posta e inchisa. Bun asa!

De pe creasta

Creasta Pietrei Craiului e de-a dreptul impresionanta: 22 de km cu o latime medie de 1-2m, de o parte si de alta fiind doar haul, prapastia, abruptul. Avand in vedere ca exista refugii primitoare in care se poate ramane peste noapte (evident intr-un sac de dormit), parcurgerea crestei ar putea fi trecuta pe lista obiectivelor celor putin mai indrazneti. Ca merita, asta e de la sine inteles ;)

La Om

Ehee, dragii mei, am foarte multe de povestit! Atat de multe incat nu vreau sa incep in seara asta. Trebuie sa las un pic sa se aseze gandurile, impresiile, bucuria, fericirea. Sa facem lucrurile mai domol un pic, mai ardeleneste. Deocamdata nu prea multe imagini, ci drumul in Munte…

De vorba cu Bucegii

Cu fiecare apropiere de munte descopar cat de mult imi doream asta, cat de acasa ma simt umblandu-le cararile, cat de libera si de eu insumi pot fi acolo sus. Si-am simtit asta cel mai mult cand pentru o clipa am ratacit, dar nu m-am simtit ratacita!
Hai sa va povestesc si sper sa va fac pofta de aventura, mai ales celor care va opriti la gratar si la confortul pensiunii. Muntele vrea sa-l priviti de sus! Muntele va vrea curajosi, dar si intelepti intru curaj.

View in: Mobile | Standard