Ruga

Voalul coboara peste chip
doar ca zborul lui numit cadere
sa fie intrerupt
si dat la o parte,
dat la o parte de pe masca
si fardul tresare
si sare
pana ramane totul
in doua culori.
Alb.

O tigara stinsa
inca mai fumega
intr-un apus spre care
intorc spatele
cuprinzandu-l intre maini.

Apoi… rar,
las padurile soptind
cararilor las piatra
si mai rar
gandurilor fapte
valurilor… barca?

Mult mai rar –
cerurilor ruga.
Ruga si sfiala.
Plans si ruga.

...citește mai departe ↑

Cand stii si nu vrei sa stii…

Fiecare avem in noi un munte. Nu stiu de ce tot incercam sa escaladam atatia alti munti fara sa ne fi urcat propriile carari…

Cand ai vrea sa nu crezi si se adevereste,
Cand te bucuri c-ai pierdut,
Cand te ridici coborand.

Cand nu te mai poti plange ca esti slab.
Cand nu mai poti plange c-ai devenit prea puternic.
Cand nu mai ramane nimic si te simti plin.

Cand drumurile se aleg singure,
Cand nu mai dormi ca sa fugi de ganduri,
Cand increderea in tine te trage dupa ea.de mana

Cand bratele mele au invatat sa ma imbratiseze,
Cand ma am intr-adevar pe mine,
Cand mintea mi-e deschisa cat inima,

Pot sa spun ca STIU.

...citește mai departe ↑

ne(dor)

De ce te miră

adierea târzie a serii?

E doar orizontul

Ce-ţi aseamănă căldura

c-un izvor…

Din mâna ta într-a mea

curg ani sau vise,

eu gol – tu încă neplin,

tu nod – eu încă pustie

Când dorul meu te-ascunde,

(Ne)dorul tau mă-nvie!

...citește mai departe ↑