Spune-mi de vezi
în luminile verzi
din ceața defectă,
minutul captiv
între două culori
traversând o secundă perfectă?

Sau… nu-mi spune, nu!
decât nimic, mai bine s-aud
o mirare.

Poveștile clipei sunt doar
inverse numărări
pornind din A mare.

Și totuși,
uită-ți mirarea și crede,
ca un pion ce trece pe roșu,
pe verde,
și-n frigul secundei perfecte
respiră-mi nălucirea solară!

Traversez atât de multe străzi uneori,
încât uit câte granițe
poartă mâna ta caldă.

 

Dă mai departe dacă ți-a plăcut:

Share

Oraşul miroase a tei.
Fericit îmi e omul pustiu
fără casă şi masă -
ce doarme în iarbă cu ei.

Oraşul miroase a tei
din flori îşi atârnă cercei.
Pe cât de murdar şi străin
respiră parfum clandestin.

Oraşul miroase a tei
sub tei ne cresc mii de alei
şi totuşi… ia-mă şi du-mă!
Mă iei?!?

Dă mai departe dacă ți-a plăcut:

Share

De unde să încep să nu mă-nceapă urma?!? tot schimb pereţi, oglinzi tot caut să întreb când din oglindă mi se-ntoarce umbra. Nu-i seara potrivită, nici ploaia de final, nu uit nimic – doar norii din marea ta de nori mi-ating fereastra cu-Acel din urmă val. Am rândurile-n faţă, tavanul ‘nalt cât cerul lumina stinsă [...] ...

Cand exista, sopteste fara a se risipi din verbul transformat in simt si vibrat imprudent sus pe cupola unei papadii. Cand exista, iti daruieste culori rupandu-ti ferestre din soare cand tu inca orb te amesteci in joaca mainilor printre nori. Intamplarea ei de a fi Ti se da intr-o singura dimineata Dupa-aceea repeti trezirea din [...] ...

Pe jumătatea de fereastră, îmi strecor aripile afară şi jumătăţile de copaci se regăsesc deodată deasupra jumătăţii mele de cărare.   Pe malul unei jumătăţi de mare pasii se tot schimbă-n nisip sub valuri de apă sărată. Iau cerul şi m-arunc când o jumătate de cantec mă trage afară.   Soarele pe zâmbet îmi urcă. [...] ...