În acelaşi loc

Dacă te-ntrebi ce-s lacrimile acestea
îţi pot spune că-s doar urme de melc
ce-a învăţat să zboare
imitând un fluture.

S-a întâmplat însă
să i se facă dor de casă
şi s-a întors la ea, pe pământ –
aşa cum se întorc toţi melcii.

(Doar fluturii se transformă,
doar fluturii nu au o casă anume
înafara propriului trup.)

Dacă te-ntrebi ce-s versurile acestea
îţi pot spune că-s doar taine proscrise
despre oamenii melci
şi uneori, femeile fluture.

...citește mai departe ↑

Omul de ceară

Or avea suflet
oamenii de ceară
când ard –
pentru prima şi ultima oară?

Şi dacă din pumnul de ceară
renasc plămădiţi
răsuciți pe o sfoară,
cât mai pot arde sfârâind
un tremur de flacără-amară?

Nu ştii? Nici eu.
Mi-aş fi dorit să nu m-aprind.

...citește mai departe ↑

Dragostea ca o pâine caldă

Rupe-mă ca pe o coajă de pâine rotundă
să-ţi simt nerăbdarea flămândă
până când
ajunge-mi la inimă.

Spune-mi, cum e?
E arsă de vatră?
Are parfumul pur
de pâine neagră?
Sau albă cum n-ai văzut
vreodată?

Spune-mi, cum e?
Te sperie firimiturile cum cad?
Te arde miezul ei necopt?

Prin aburii de ceaţă rară
Nu spui nimic.

Când pleci, închide-mă la loc…

...citește mai departe ↑

Visul din zori

Cad peste ape
cu braţele împreunate

Reiau căderea
până când toate algele
se dau la o parte

Mă scufund în nisipuri
cu ochi numai perle

Într-o mantie imensă
închid cuiburi de mierle

Acum sunt un vis.
Deschide-mi ochii
sub pleoape de iris

Nu-mi picura cu umbre de soare
tavanul de milă
peste patul de sare.

...citește mai departe ↑

Emoţie

Eu – apă de mare sărată
îţi trec printre degete şi toată sarea
ţi-o dăruiesc în palme.

Eu – pădure întinsă şi rară
îmi las iarba înaltă să-ţi vindece
trecerea arsă de soare.

Eu – ochi blând de fiinţă inumană
mă cutremur ruşinat
sub mângâierea genelor tale.

Astfel sunt eu când te privesc pe furiş,
mă tot preschimb din idee-n-idee
până când mă las prinsă.

...citește mai departe ↑

Pagina 12