Înconjur de Crai (MPC preview)


Ce poti face inainte de un maraton? O recunoastere a traseului sau o testare a propriilor puteri sau ambele? Ei bine, oricare ar fi concluziile unora, pe mine m-au apucat emotiile si astept Maratonul Pietrei Craiului ca pe o eliberare. O sa fie o eliberare a naiba de grea, insa pana atunci va invit la o descriere a impresiilor si traseului intr-un mod boem… cat se mai poate 🙂

...citește mai departe ↑

La ceas de seară prin Piatra Craiului

Era ora 4 şi ceva după-amiaza când în Plaiul Foii se juca de-a ploaia, norii veneau încruntaţi dinspre Făgăraş, iar o mână de prieteni debarcau din loganul greu încercat de prostul drum dinspre Zărneşti (13 kilometri pentru ca e nevoie de o oră de răbdare în care e greu să-ţi ţii capul drept în maşină, asta dacă nu te ia somnul de la legănatul intensiv).

...citește mai departe ↑

Întâmplările clipei


Duminică, ora 9. Plaiul Foii, la 13 kilometri de Zărneşti, judeţul Braşov.
E deja foarte cald.
Ca din pământ un personaj-copil îmi trece prin faţa ochilor. Împinge o roabă. Nu foarte uşor, se mai opinteşte.
Apoi, apar ei, alergând. Un cuplu şablon.
Drumul se învăluie în praf în urma lor, e cald, e tare cald pentru ora 9, pentru poale de munte.

Şi rămân doar un spectator uimit de spectacolul întâmplării.

...citește mai departe ↑

dum spiro – spero! sau Povestea lanturilor

Piatra Craiului - luna
Reveniti in poiana refugiului Spirlea, ne-am asezat la masa de lemn de langa si-am scos cina: un mar verde si putina apa. Soarele apunea incet si doar creasta mai era luminata. Fusesem acolo sus. Acolo sus. Acolo. Stateam asezata la masa si aveam senzatia ca e dimineata si ca urmeaza sa plec la drum. Cam puternic sentimentul ala pentru o senzatie. As mai fi urcat o data si inc-o data!
Simteam mirosul stancii in nari, o simteam imprimata in palme, in mine.

...citește mai departe ↑