Articole cu tag-ul: ‘Piatra Craiului’

dum spiro – spero! sau Povestea lanturilor

Reveniti in poiana refugiului Spirlea, ne-am asezat la masa de lemn de langa si-am scos cina: un mar verde si putina apa. Soarele apunea incet si doar creasta mai era luminata. Fusesem acolo sus. Acolo sus. Acolo. Stateam asezata la masa si aveam senzatia ca e dimineata si ca urmeaza sa plec la drum. Cam puternic sentimentul ala pentru o senzatie. As mai fi urcat o data si inc-o data!
Simteam mirosul stancii in nari, o simteam imprimata in palme, in mine.

Prima zi in Piatra Craiului

Sambata dimineata, devreme, chiar foarte devreme, cu rucsacul in spate si cu sticla de cafea fierbinte in mana m-am prezentat somnoroasa la locul de intalnire. Studiasem hartile de pe internet si aveam asa o idee despre cam ce as vrea sa vad mai ales ca citisem in multe locuri despre frumusetile Pietrei Craiului.
La orele diminetii intram putin in urma soarelui in Zarnesti. Cafeaua se bause cu pofta, micul dejun intr-o poenita langa rau si acum nu ne mai ramasese decat sa cumparam o harta adevarata, o harta pentru care toata lumea ne trimitea la posta ca mai apoi tot ei sa adauge ca e sambata si posta e inchisa. Bun asa!

De pe creasta

Creasta Pietrei Craiului e de-a dreptul impresionanta: 22 de km cu o latime medie de 1-2m, de o parte si de alta fiind doar haul, prapastia, abruptul. Avand in vedere ca exista refugii primitoare in care se poate ramane peste noapte (evident intr-un sac de dormit), parcurgerea crestei ar putea fi trecuta pe lista obiectivelor celor putin mai indrazneti. Ca merita, asta e de la sine inteles ;)

Memento Mori

Citesc de cateva ore bune Memento Mori. Nu stiu cate strofe are, stiam ca-s multe de pe vremea cand am citit-o prima oara si cand, cu rusine recunosc, nu i-am acordat atata atentie cat ar fi trebuit. Inca n-am terminat-o de citit si asta pentru ca reiau si reiau strofele si nu ma mai pot satura de ele. Ba chiar pasaje intregi, cele despre Egiptul antic si despre Grecia olimpica de exemplu ma surprind prin naturaletea lor si prin descrierile pline de intelesuri. E prima carte a mea cu poezii de Eminescu si pur si simplu ma emotioneaza cand o tin in maini. E o crima sa privezi copiii de carti. E o crima si mai mare sa te privezi singur de ele.

View in: Mobile | Standard