munţii n-au hotar,

dar au multe pietre de încercare

 

data: 31 iulie 2011

locul: Piatra Craiului

drumeţi: eu şi Andrei

traseu:

Zărneşti (drumul spre Plaiul Foii) de la indicatorul spre Schitul “Colţul Chiliilor”

+ urcare pe Padina Hotarului pe CA (intersectează PR la aproximativ 75-100m diferenţă de nivel de Vârfu Turnu)

+ coborâre pe PR spre Şaua Crăpăturii

+ coborâre pe BG spre Zărneşti pe Valea Crăpăturii

timpi oficiali de traseu: 2.5-3.5h pentru Zărneşti-Vârful Turnu prin Padina Hotarului și 2-3h pentru Șaua Crăpăturii-Zărnești pe Valea Crăpăturii. Aceşti timpi la urcare pot creşte destul de mult având în vedere că ambele văi sunt de abrupt. Iarna, traseele sunt nerecomandate.

surse de apă: doar la baza traseelor dinspre Zărneşti plus izvorul de sub Acul Crăpăturii, însă nu ştiu sigur dacă are apă şi în perioadele mai secetoase.

harta: am ales o versiune mai veche (dar pe alocuri mult mai exactă ca cele actuale)

 

Tura de duminică a început de fapt sâmbătă noaptea pe când adormeam privind cerul plin de stele prin geamurile maşinii. După tura de bicicletă de la Comana, am lălăit-o puţin pe acasă şi apoi am pornit-o înspre munţi şi spre Cheile Râşnoavei – dormitorul clasic, primitor la orice oră din zi şi din noapte. Ne propusesem să fim dis-de-dimineaţă la poale de munte şi dacă se poate, cât mai odihniţi.

Citeşte POVESTEA până la capăt!

Dă mai departe dacă ți-a plăcut:

Share

La o cabană dragă
sub creasta muntelui drag
alături de prietenii dragi

De-ar începe fiecare zi așa,
de-am putea deschide ferestre pentru suflet

Dacă îţi propui să dai peste cap planurile de week-end ale prietenilor(20-21 nov), este bine să începi de luni cu un ultimatum din scurt, până marţi. E prima etapă şi cea mai importantă. Pe scurt, mă rodea să fac tura asta cam de multişor şi cum semnalele păreau favorabile din toate părţile, am ascultat de vocea impulsivă a omului ajuns seara acasă după muncă – adică nu prea odihnit – şi am trecut repede în revistă munţii prin care am mai fost şi de care am cât de cât habar, dar care să şi aibă un farmec aparte. A câştigat Craiul! N-am apucat bine să studiez harta şi posibilele trasee că deja nu mai puteam da înapoi.

Am trimis mail şi de-aici încolo lucrurile s-au aranjat de la sine. Am tras cu ochiul la prognoza vremii pentru week-end, totul părea ok şi ca niciodată, mi-am propus să nu-mi fac griji pentru nimic. Toate bune şi frumoase până joi când m-a pus păcatul să mă uit de vreme. Nori de ploaie, frig şi ceaţă se arătau de pretutindeni. M-a întors pe dos că nu-mi era de mine, pe mine câteodată nici potoapele nu m-au oprit, dar mi-era de prieteni, voiam să se bucure de cerul albastru al toamnei şi de măcar câteva raze calde de soare şi mai ales, de privelişti clare din înaltul crestelor.

Dacă joi vremea se anunţa sumbră, vineri deja arăta mai ok şi în momentul acela am abandonat prognozele şi am ales calea optimismului: ce-o fi o fi! şi după inima omului mi-au guvernat grijile de-acum. Iniţial ne-am strâns doar trei, dar în final ne-am făcut cinci, numai bine să ocupăm cu vârf şi îndesat locurile unui clio2 (parcă asta e maşina ta Cristi ). Şi într-adevăr, s-au anulat ceva planuri în favoarea turei mele, ceea ce m-a bucurat mult şi în multe feluri.

Ca să intru în pâine, traseele propuse şi duse cu brio la capăt au fost:

Sambata, 21 nov
*Zarnesti (alt ~700m) – Cabana Curmatura (alt 1470): marcaj BG, timp 2.5h
**Cabana Curmatura – cazare, lasat rucsaci/greutate, pauza de masa, timp 1h
***Cab. Curmatura – Vf Turnu (alt 1923) – Şaua Padinei Inchise: marcaj PR, timp 2.5h – Cabana Curmatura: marcaj BA, timp 2h

Duminica, 22 nov
*Cab. Curmatura – Saua Crapaturii – Vf Piatra Mica (alt 1816) – Poiana Zanoaga(alt 1393): marcaj PA, timp 3h – Zarnesti: marcaj BG, timp 1.30h

harta cu traseele urmate: prima zi albastru, a doua zi roz

iar trupa s-a compus alfabetic din: Alina, Boga, Claudia, Cristi, Nico.

Citeşte POVESTEA până la capăt!

Dă mai departe dacă ți-a plăcut:

Share

N-am pus întâmplător acest titlu. Am văzut genţiene încă din prima mea tură pe munte căci nu puteam trece indiferentă albastrului pur al unor flori ce nu se dau astfel, pierdute prin iarbă. Nu cred că a fost tură pe munte în care să nu văd o genţiană. I-am închinat acest post după ce am cunoscut-o pe dumneaei…

gentiana bavarica

Trebuie să recunoaşteţi că e frumoasă.

Şi e cu atât mai frumoasă cu cât pe această fiică a Pietrei Craiului am descoperit-o într-o dimineaţă cu brumă, la marginea unei poieniţe, sub poala protectoare a jnepenilor, când toate celelalte flori muriseră deja…

E noiembrie şi muntele s-a dezbrăcat de tot şi demult de culorile verii, dar mica genţiană ca o floare de gală prinsă la rever, e încă vie. Nopţile geroase n-au speriat-o, ceaţa n-a ofilit-o, bruma n-a atins-o.

Curând zăpada o va adormi subit ca pe un ultim soldat, iar moartea însăşi se va ruşina…

***

Şi pentru că am vrut să ştiu mai multe, am descoperit ceea ce bănuiam de ceva vreme, că nu doar genţienele albastre sunt… genţiene. Familia lor e destul de mare şi de colorată, iar pe câteva dintre ele le-am întâlnit deja, ce-i drept, fără nume.

Iată o simplă clasificare ilustrată cu doar câteva dintre ele (sunt câteva zeci de genuri şi câteva sute de specii):

(sursa imaginii)

Închei simplu, cu versuri dintr-un cântec (pe care urmează să-l găsesc şi să-l adaug):

Mai este vis, mai e iubire
Mai curge vinul în stacană
În inimi mai e loc de mine
Când înfloreste-o genţiană

Dă mai departe dacă ți-a plăcut:

Share

Pe 11 septembrie 2009 mă înscriam pe site-ul carpati.org cedând astfel, insistenţelor Monicăi întinse de-a lungul câtorva săptămâni bune. În aceeaşi lună, adică acum un an şi două zile călcam pentru prima oară în Făgăraş, într-o tură organizată de Răzvan. Uniţi de munte prin tot felul de legături, carpatiştii sunt oameni de toate naţiile, adunaţi [...] ...

floare ninsă-n vârf de stâncă mai presus de nori şi stele cine oare să te-ajungă? numai dorurile mele… Gândurile. Încă o dată Craiul şi-a deschis braţele pentru ca sufletul meu mic să se ghemuiască întrâ-nsele, încă o dată muntele mi-a amintit că oamenii şi cărările sale sunt cărţi ce-abia aşteaptă a fi deschise. Şi nu [...] ...