PA matinal

Citeam. Aveam vaga senzatie a trenului care opreste in statii si reporneste, dar rutina te asigura intotdeauna. De orice. Era cald, prinsesem loc sa stau jos si nu aveam in minte decat finalul neasteptat al inca uneia dintre prozele scurte a lui Boris Vian. O jumatate de gand ma anunta ca trenul stationeaza. Inseamna ca

...citește mai departe ↑

dar

oraş nebun, oraş urât
străzile tale sunt pline de noroi
cerul tău e mărginit,
dar
cerul va fi de maine şi mai gol


oraş nebun, oraş pustiu
nopţile tale sunt singurul meu adăpost
râul tău e jumătate îngheţat,
dar
va oglindi de maine mai mult gol


oraş nebun, oraş străin
copacii tăi sunt bătrâni fără zile
gara ta mă doare de îmbrăţişări,
dar
peronul va fi de mâine şi mai gol


oraş nebun, oraş tăcut
roagă-mă să mai rămân o zi
somnul meu devine mai adânc,
dar
somnul tău va fi de maine – gol.

...citește mai departe ↑

trenul din zori

plecari. Sosiri. Nerabdare si frig, trezire in graba si alergare. Trenul pleaca, eu opresc timpul in loc si inghet aerul din compartiment. Cineva pleaca, cineva ramane. locul gol din fata mea se va umple curand geamul e aburit, sinele care ma vor aduce inapoi imi sunt mereu paralele gara ramane in urma, altele vor urma

...citește mai departe ↑