Tâmpa, dacă n-ar fi ea, ce-aș mai fi eu


Cu zăpezile ce tot vin și pleacă, mersul cu Miruna pe munte s-a redus destul de mult, drumețiile sunt mai rare și mai scurte. Când ea doarme și soarele sau ceața mă ademenesc, când am nevoie de pădure ca de terapie, atunci alerg. Cert e că mă simt mult mai bine de când locuiesc sub pădure, sub Tâmpa, asta nepresupunând că fac și mai multă mișcare, ci doar că am confortul că o pot face oricând, dar mai ales, la nevoie. Nici de priveliște nu m-am săturat încă, de multe ori nici nu mai simt nevoia să ies, îmi ajunge să deschid geamul și să privesc pădurea.

...citește mai departe ↑

2 mai în Mehedinți, când pădurea te plouă dublu

Muntii-Mehedinti

Ce poți face la 12 ziua când plouă moderat, ești înconjurat de prieteni și cade muntele pe tine?!? Pornești la drumeție că doar n-o fi prima oară când te plouă pe munte, iar experiența, echipamentul și antrenamentul îți permit să savurezi o ploicică de primăvară pe un traseu ferit de expunere la creastă, în caz că apar și fulgerele în ecuație.

...citește mai departe ↑

Plimbare de noiembrie la Mălăieşti


Printre turele de tot felul un loc special îl ocupă cele lejere, de plimbare, în care nu te grăbeşti spre destinaţie şi în care e musai să rămâi să dormi la o cabană. Dacă la toate acestea adaugi şi faptul că n-ai fost încă la o anume cabană sau ai fost aşa de demult că mai vrei o dată, atunci Mălăieşti devine o destinaţie numai bună de un week-end de noiembrie când mai toată ţara moţăie sub un plafon aşezat de nori gri. Aveam să aflăm că deasupra norilor muntele se scălda în soare.

...citește mai departe ↑

Emoţie

Eu – apă de mare sărată
îţi trec printre degete şi toată sarea
ţi-o dăruiesc în palme.

Eu – pădure întinsă şi rară
îmi las iarba înaltă să-ţi vindece
trecerea arsă de soare.

Eu – ochi blând de fiinţă inumană
mă cutremur ruşinat
sub mângâierea genelor tale.

Astfel sunt eu când te privesc pe furiş,
mă tot preschimb din idee-n-idee
până când mă las prinsă.

...citește mai departe ↑

Vacanta de toamna V. Aventuri şi soare în Bihor

Încep acest ultim jurnal din seria vacanței de toamnă cu o mare reținere: să scriu??! de ce să mai scriu??! cum să (mai și) scriu?!? Parcă abia acum realizez că s-a terminat, că m-am întors cu adevărat aici, acum când ultimele zile cu toamnă în Apuseni își cer tributul punerii pe hârtie… Nu mă înţelegeţi greşit, dar am o nostalgie şi o părere de rău ceva de speriat, mai ales că alegând imagini mi-am tot pus întrebarea (retorică, cum altfel): atât de frumos să fi fost??!

...citește mai departe ↑

Vacanta de toamna IV. De-a zmeii prin Trascau

Trascau. Peisaj din pestera
Incepem sa ne lamurim ce e si cu Platoul Bedeleu si dupa ce-mi fixez picioarele pe cursul de mers incep sa casc ochii si sa ma pierd cu ganduri cu tot prin cotloanele unui peisaj de deal atat de familiar mie… De cand imi doream sa colind fara sa am grija prea mare pe unde calc, dar sa vad eu tot ce misca: copacii care mai de care mai frumosi, crangurile de aluni, de mesteceni, florile ca de vara prin iarna uscata mirosind a fan, brandusele cand violete, cand roz, fluturi nebunatici ce trec razant in cautare ultimelor delicii, albine pe jumatate amortite, dar care zabovesc pasnic pe flori mov, si soarele asta bland de toamna ce-i lasa cerului dreptul de-a fi albastru curat chiar si-acum la ceasul amiezii.

...citește mai departe ↑

Pagina 123