Satul muzeu Ciocănești, Muzeul Rădăcinilor, Cimitirul Vesel sau Despre omul creator și urmașii săi

Ciocanesti-muzeu-0943.jpg

Călătoria lunii septembrie prin nordul țării a continuat într-un mod neprogramat, ajutate fiind și de ploaia ce avea să ne ocupe două zile din cele șapte de concediu. În drumul spre satul maramureșean Săpânța aveam să descoperim cu încântare și răbdare lumea necunoscută a artei populare bucovinene. Totodată, realitatea satului românesc ne-a tot adus în minte proverbul „Omul sfințește locul”, la care aș adăuga: „locului sființit… urmași îi trebuie”.

...citește mai departe ↑

Marile Lacuri. Culorile peninsulei Bruce

claudia gican @ Bruce Peninsula

Călătoria noastră spre Niagara a început din Montreal, a continuat spre nordul Quebec-ului ca mai apoi să treacă în provincia canadiană vecină Ontario și să facă un mic popas la Marile Lacuri. Aici pusesem ochii pe Peninsula Bruce și pe un parc natural omonim, atrași fiind de niște fotografii care aminteau mai degrabă de țărmurile Greciei decât de-ale Canadei: ape verzi ca de smarald ce-și sparg valurile de faleze colțuroase de stâncă sau se pierd peste plajele de pietre albe îndelung modelate.

...citește mai departe ↑

Niagara

Niagara – această Mecca a turismului canadian…

Mi-e greu să scriu despre marea și celebra cascadă. Mi-e greu pentru că nu „m-a dat pe spate”, pentru că trăirile mele s-au limitat fără prea mult tumult la am văzut-o și pe asta. Nu-i vina cascadei că n-ar fi destul de frumoasă, de interesantă sau de mare pe cât se spune că e, nu e vina cuiva, nici măcar a mea, rămâne doar o constatare fermă că „frumusețea e în ochiul privitorului”, că sufletul vibrează după propriile legi și nu după strădania omului sau a locului. Și a vibrat Niagara cu tonele ei de apă reversându-se verzi și nebune și mai vibrează încă!

...citește mai departe ↑

Mirajul Pietrei Percé

sau Cum am dat muntele pe-o piatră

Gaspesie. Rocher Perce

Când am plecat noi în concediu planul făcut suna cam așa: munte – balene – munte – spre casă. După primul munte (n-am scris încă, dar urmează) și balene și având în mâini pliantele luate de la punctele de informare turistică de pe traseu, Andrei a pus ochii pe Piatra Percé (în perechea bilingvă: Percé Rock – Rocher Percé). Muntele unde trebuia să mergem având drept vedetă al doilea vârf din Quebec (doar 1200+ metri, nu vă imaginați vreun doi-miar măcar) a pălit brusc în fața unei pietre solitare ce iese din mare și care bonus, mai are și-o gaură fotogenică. Și oricât mă știți de dornică de munte, în concediul ăsta m-am lăsat în voia drumului, iar drumul a devenit o destinație în sine.
Verdict: cu toată viteza înainte, Percéeee!

...citește mai departe ↑

Cascada Montmorency și Canionul St-Anne

prima zi de concediu a debutat cu multă apărainbow @ Canyon Sainte-Anne

Revenind la cursul micului nostru concediu prin Quebec și cu toate că-i tare greu să mai scriu ceva după balene, mă încumet să povestesc despre două mari cascade pe care le-am văzut chiar în prima zi. Relieful nu prea înalt al provinciei, dar stâncos și format în mare parte din roci dure care nu se lasă ușor modelate de apă (precum calcarul) în combinație cu rețeaua bogată a apelor (lacuri peste lacuri care alimentează râurile care alimentează alte lacuri și tot așa până răzbește vreunul la ocean) dau naștere unei întregi galerii de cascade de toate felurile și mărimile, iar cele mai frumoase și ușor accesibile sunt captate imediat de industria turismului.

...citește mai departe ↑

Visarea-i o coamă lungă de balenă

Am coborât de pe zodiac și ne-am reluat călătoria de la mal. Priveam spre mare, spre fluviul cel mare de fapt și mi se părea că de peste tot urmează să se ridice o spinare de balenă. Le-am visat noaptea, dar și cu ochii deschiși ziua. Sunetul lor puternic îmi stăruie în amintire, uimirea de pe chipul de-atunci mi s-a întipărit în straturile epidermei, frumusețea acestor animale imense mi-e încă greu de descris.

Inofensivă și liberă căci Terra e grădina ei zoologică, balena e un dar al naturii ce prin modul în care a făurit-o n-o ține ascunsă de noi în adâncuri, dar nici nu ne-o oferă pe tavă ca pe-o pradă ușoară ca s-o putem admira închisă după cum ne e obiceiul, ci pur și simplu ne spune: iată omule, cea mai mare făptură a planetei tale!

balena albastră

...citește mai departe ↑

Oameni Suntem 18. Pe lângă casă

N-am mai scris de multișor un buletin de impresii din Montreal, dar asta nu înseamnă că nu descopăr zilnic câte ceva nou. Dacă le las nescrise devin obișnuite, dacă le scriu măcar propag niște mirări mai departe…

Montrea. Vara în foarte multe locuri din oraș sunt amenajate spații de joacă cu apă. Părinții nu urlă disperați ”n-ai voie că răcești!” chiar dacă sunt un pic peste 20 de grade… Când sunt 30 intră toată lumea sub… duș

...citește mai departe ↑

Pagina 12