Plecând din Canada… la un an după ce am plecat din Canada

montreal

S-au rărit întrebările de tipul „tu chiar te-ai întors în România? te-ai întors de tot?”, dar încă mai sunt întrebată de ce. Nimeni nu mă întreabă dacă aș emigra din nou în Canada, probabil răspunsul e mai mult decât evident: nu.

Pe 24 iulie 2014 mă urcam în avionul spre casă. A trecut un an și ceva de atunci, am tot zis că voi scrie ultimele impresii sau motivele pentru care am ales să-mi trăiesc viața în România când am avut așa o șansă să rămân acolo. Din fericire, blogul ține și loc de jurnal astfel că am găsit următoarele notițe.

...citește mai departe ↑

[pagini de jurnal] în care mai mult stau

Cozia-3059w.jpg

E suficient să răsfoiești puțin blogul ca să crezi că mai toată ziua mă plimb sau că doar despre plimbări mai scriu. Aproape că și eu pot crede acest vis frumos în care fiecare weekend înseamnă munte sau pădure sau deal – verdele liniștii și-al fugii de griji. Trăiesc acest vis frumos în cele două zile magice ale celor mai multe săptămâni, îl trăiesc cu toată bucuria și recunoștința șansei.

...citește mai departe ↑

Oameni Suntem 23. Impresii de vară

Montreal-mai-05.jpg
Am început acum câteva zile postarea și scriu cu bucurie finalul (pfiuu, greu a mai fost!), am trecut cu vederea unele povești, m-am întins la altele, nu-i chiar ca la o bere cu prietenii, nici pe departe. Am ținut totuși să deșart cu voi o mică desagă cu impresii, interesul meu pentru orașul în care trăiesc fiind minor în aceste vremuri, recunosc asta și vă sfătuiesc să nu faceți ca mine. E drept că am bucuriile mele, intense și fără glorie, pe care prefer să le scriu anonim pe alei modeste și solitare, făcând pe nedrept din cosmopolitul Montreal un simplu martor tăcut.

...citește mai departe ↑

Oameni Suntem 22. Montreal, decembrie, eu

Montreal in decembrie.

Eu. Ultimele săptămâni au fost dominate de plecatul acasă în România, de pregătiri de tot felul. N-am fost nerăbdătoare sau emoționată și nici acum nu sunt când scriu aceste rânduri cu bagajele făcute la ușă și cu speranța că voi da „publish” înainte să plec la aeroport. Nu mă întrebați de ce, mi se pare normal să merg acasă, știu ce e acolo, ce mă așteaptă. Îmi port disciplinat unele doruri, pe altele le las să mistuie acolo la interior – e jarul de care am nevoie pentru a funcționa.

...citește mai departe ↑

Oameni Suntem 21. Și s-a făcut iarnă

Claudia Gican @ Montreal @ Mont-Royal

Din octombrie încoace s-a lăsat frigul peste Montreal și nu s-a mai ridicat. După doar câteva zile am înțeles că zero grade e o temperatură agreabilă, iar cinci grade fără vânt e deja caniculă. În rest frig și vânt, vânt și frig, acest cuplul gri al apăsării absolute. După aproape două luni mă săturasem de frigul gri și-am început să-mi doresc frigul alb, adică să ningă, frigul n-are farmec fără zăpadă.

...citește mai departe ↑

Oameni Suntem 20. La capătul curcubeului

Uneori mă bucur tare că am seria asta Oameni Suntem căci pot pune la un loc tot felul de impresii răzlețe. Episodul de astăzi are în desagă un curcubeu, niște gâște, un graffiti și-o veveriță. Seria se numește așa și pentru că ceea ce scriu legat de Montreal e extrem de subiectiv, iar alteori nici măcar nu are vreo legătură cu orașul, ci doar cu mine aflându-mă aici.

...citește mai departe ↑

Pagina 123