Toamnă. Timp. Tehomir


toamna înseamnă struguri printre frunze arămii, trandafiri trişti, tufănici vesele sau oameni ce-şi încheie socotelile cu vara; toamna mai poate însemna roade coapte strânse laolaltă de toate formele şi mărimile, dar şi miracole de prun înflorit, contraste ce ne pun pe gânduri sau pilda unor flori pe care anotimpul rece şi bruma nu le opresc să înflorească până la ultimul boboc şi peste toate, dar nu ultimul, timpul ce ne priveşte din colţul său prăfuit de pod, unde lutul capătă încă forme rotunde şi amintiri ale oamenilor ce nu mai sunt…

...citește mai departe ↑

Simbolisme


În cimitir oamenii se fac “transformă” în oale şi ulcele.
Într-una dintre ulucile unui gard din cimitir am găsit ulceaua asta.
Şi pe ulcea, într-o aliniere perfectă (cu universul :D), se lungea la soare… ea.

Lighioana fără nume, fără griji, fără (re)sentimente. Se bucura de soare şi implicit de viaţă.

...citește mai departe ↑