Acum trei ani

Acum trei ani se nastea o poveste in doi.
Scriam in jurnalul de atunci:
“Vine o zi când viaţa îţi oferă cu mainile amândouă un miracol şi tu nu trebuie decât să-l primeşti! Să-l laşi să intre în tine, să te laşi cucerit, visat, fericit şi atunci când pleacă, mulţumirea împlinirii să te înalţe vertical şi frumos. În această dimineaţă miracolul a făcut să ne întâlnim şi să deschidem un drum împreună, iar zorii ne-au acoperit cu o lumină ireală şi un popas de neuitat – pădurea de mesteceni.”

...citește mai departe ↑

Parâng. După 30 de ani de așteptare

meet the sun @ Parang

De pe dealul Tehomirului – satul meu natal – în zilele de iarnă cu cer senin, se văd munții. Crestele lor albe, undeva la linia inimaginabilă a orizontului, au stârnit în mintea copilului ce alerga ca vrăjit să le vadă, doruri. Habar nu avea copilul din mine ce munți sunt, cât e până la ei, care e povestea lor, dar zăpezile iernii și claritatea cerului specifică anotimpului, îi făceau să se arate și astfel, să capete un sens nebunia părăsirii sobei celei calde și urcarea hai-hui, dar cu sufletul la gură a dealului – urcare deloc ușoară, mai ales că ritmul era pe măsura nerăbdării: oare s-or vedea azi??!...

...citește mai departe ↑

Pentru că eşti

ape limpezi - soare pe ape

Nimic nu mă linişteşte mai mult ca o întindere de ape limpezi. Şi nu orice ape. Marea e prea întinsă, râurile sunt prea agitate, dar un lac, un lac între păduri de pini, cu valuri mici tremurânde la suflarea unui vânt calm şi rece de noiembrie, un lac în care soarele naşte sclipiri albe de diamant, un astfel de lac e perfect pentru liniştea perfectă.

...citește mai departe ↑

(C)Raiul garofiţelor. Padina Hotarului şi Valea Crăpăturii

Tura de duminică a început de fapt sâmbătă noaptea pe când adormeam privind cerul plin de stele prin geamurile maşinii. După tura de bicicletă de la Comana, am lălăit-o puţin pe acasă şi apoi am pornit-o înspre munţi şi spre Cheile Râşnoavei – dormitorul clasic, primitor la orice oră din zi şi din noapte. Ne propusesem să fim dis-de-dimineaţă la poale de munte şi dacă se poate, cât mai odihniţi.

...citește mai departe ↑

Pagina 123