Măcin. Nebunie în linie dreaptă

profilul drumețului
După Cartalu mi-a mai rămas o singură vale de trecut spre Călcata. Aveam deja experiență, nimic nu părea să mă mai sperie, nici când am nimerit într-o armată de bondari și m-am retras pâș-pâș. Nu-mi păsa dacă dau de vreun traseu, dacă merg pe potecă sau de-a dreptul peste câmpuri, prin ierburi cât mine sau prin tufișuri întunecoase. Înaintarea la întâmplare devenise la fel de naturală ca mersul pe potecă.

...citește mai departe ↑

Măcinului – Dincoace de granit

Acest jurnal reflectă o experienţă personală de începător în ale escaladei şi alpinismului, informaţiile conţinute fiind nerecomandate în vederea unei eventuale documentări. Pentru aceasta adresaţi-vă site-urilor specializate. Voi enumera câteva adrese utile: Marian Anghel sau articolele carpati.org despre Alpinism si Escalada. Încă de la bun început ţin să adaug că e foarte posibil să folosesc

...citește mai departe ↑

Măcinului – Dincolo de granit

Cred că voi rămâne toată viaţa copilul de la ţară rătăcitor prin oraş, care de câte ori poate, fuge în natură şi se bucură de fiecare părticică a ei de parcă în acest fel ar recupera întreg timpul pierdut. Aşa îmi explic setea şi foamea şi dorul pe care le potolesc doar cu bucuria de

...citește mai departe ↑

Primăvară în Munţii Măcinului

Dacă primăvara m-ar putea vindeca de toate, m-aş îmbolnăvi pe veci de ea… Sâmbătă dis-de-dimineaţă am plecat spre Măcin, despre care ştiam ca mai toată lumea că-s nişte munţişori, dar o privire fugară pe hartă cu-o seară înainte, mă lămurise că înălţimea maximă de 467m a Ţutuiatului e compensată cel puţin prin întinderea pe o

...citește mai departe ↑